La Sertarul cu ură, Anca Zaharia coperta descrie perfect emoțiile care conduc la sentimentul de ură: nemulțumire, nervozitate. Coperta am asemuit-o cu urletul interior a unui suflet captiv, închis fără voi într-un labirint a cărui ieșire nu mai poate fi găsită. fața revoltată și poziția gurii nu m-a dus cu gândul decât la acea stare continuă de nervi, la cineva sătul de vorbe mieroase și promisiune deșarte.
În poeziile Ancăi Zaharia nu vei găsi nimic standard, nici rimă, nici egalitate la versuri. Dar vei citi o mare de emoții în fiecare vers, o furtună și nevoia de reacție. Fiecare poezie mi s-a părut a fi o nevoie de eliberare, o nevoie acută de a lăsa emoțiile să iasă, să capete sens, o formă – totul pentru a se putea înțelege mesajul.
Versurile nu au continuitate, nu sunt chiar o poveste, dar dacă vrea, cititorul poate forma povestea poeziilor citite în Sertarul cu  ură. Povestea poeziilor din sertar e oarecum cunoscută, dar deloc simplă: un carusel de trăiri, tone de emoții, cuvinte potrivite și puțin nerv. Anca Zaharia vorbește despre toate, cu iubire. Cu iubire, chiar și despre ura ce e trezită datorită realității schimbătoare.
Iubire, viață, locuri, amintiri, persoane dragi, trecut, autori și cărțile lor, despre trăiri pe care nu le poți ignora, despre dureri și chinuri nespuse, despre imaginea de sine în fața celorlalți și despre nevoia de a fi. Despre greutatea sufletului mult prea plin de trăiri de tot felul și imposibilitatea de a goli ceea ce este înăuntrul tău.

dorindu-mi să nu te fi făcut/haina mea de zile negre albe/gri grele

Nevoia de a avea pe cineva alături, de a simți că ne este aproape în orice zi, în orice stare sufletească am fi. Când simți că cel de alături îți este haina care-ți dezgheață mereu sufletul și îl luminează atunci când ai nevoie să știi pe unde să-ți continui drumul.

 Poeziile fără rimă descriu evenimente din realitatea dură, dar foarte actuală, violentă, tristă, conectată parcă în continuu la durere, la tot ce e mai întunecat în om, în exterior și în viața asta – pe care nu o prețuim niciodată cum trebuie, cât trebuie.

Nu, nu am cum să te mint. În Sertarul cu ură am simțit revolta  mânia, dar am  râs cu poftă,. Uneori.. notele de umor, nu doar schimbă totul, ci te ajută să realizezi că nimic din această viață nu-i atât de negru precum pare și orice poate fi depășit cu ajutorul umorului. Cine se bucură de umorul Ancăi? Cum cine? Superstițiile.

În poezia 36, totul pare ireal, dar nu e de speriat. Și nici de acuzat poetul de insensibilitate. Pentru că.. pentru mine, în acele versuri nu are loc masacrul unei ființe umane, ci  este doar modul prin care pot fi depășite limitele mentale. Ce-ar fi dacă, toate gândurile din mintea umana ar fi îndepărtate atât de ușor, cu un cuțit imaginar, care să curețe întreaga ființă de uscăciunile ce-i stau în calea evoluției? E nevoie de un singur motiv și de un singur de-click pentru ca omul să se elibereze de ego și tot ce îl poate limita.Scuză-mi Anca imaginația bogată.

Realități dure, tablouri ce descriu atât de bine violența, fuga, nevoia de a te rupe de tot ce-ai însemnat, atitudini și alte subiecte de actualitate, descrise cu ajutorul cuvintelor care au tendința să lovească, să lase un semn, să deschidă ochii.

Versuri sub forma unor monologuri, exprimări directe, fără pic de teamă sau pregătire, sunt gata să-ți arate o realitate pe care nu mulți sunt pregătiți să o vadă, să o accepte sau să o înfrunte.Despre violență, alcool, dureri care nu pot fi ascunse, trăiri și emoții care te schimbă – oricât de mult ai vrea să rămâi același.

După revoltă și exprimarea acesteia, după toate sentimentele negative ce se ascund în sertar, urmează resemnarea. Pentru ca mai apoi să urmeze un alt val de resentimente. Un carusel amețitor din care nu poți ieși când vrei tu – tu fiind cititorul.

Mulțumesc, Anca Zaharia pentru Sertarul cu ură. Deși ai un Sertar cu ură, sufletul tău încă se bucură de lumină.

Cartea poate fi comandată de pe site-l editurii Herg Benet, Libris sau Elefant.

Lectură plăcută!