Viața bate filmul și cartea, dar în momentul în care o bucată de realitate tristă, atunci când realitatea devine și subiect într-o carte, nu pot decât să-mi doresc foarte tare să citesc acea carte, să simt acea emoție, să simt durerea și să renasc odată cu personajele.

Imediat ce aflu de o carte inspirată dintr-o întâmplare reală, imediat ce văd coperta și-mi fac timp să aflu toate secretele poveștii, vreau ca aceasta să fie bine scrisă, echilibrată, iar mesajul ei să-mi răsune în cap și după ce am terminat de citit. Îmi plac poveștile inspirate din fapte reale, îmi plac poveștile triste – ele mă vindecă de propria tristețe, dar dacă tot mă sabotez, zic să o fac în cel mai frumos mod posibil.

Pantofiorii roșii, Maria Housden este genul de poveste, care, deși este foarte tristă, este și absolut genială, iar asta te face să uiți că rupe bucăți din tine, că te trezești plângând, că citind, privirea ți se împăienjenește din cauza lacrimilor sau că, imaginile trecutului îți invadează prezentul. Este povestea care te dărâmă încă de la prima pagină, dar la final.. ești sau devii un alt om.

Vei spune că numai o anumită categorie de persoane vor înțelege și trăi intens această poveste. Sunt de acord că mamele sunt cele care vor reacționa primele, dar nu aș generaliza, să știi. Pantofiorii roșii, Maria Housden este o carte care va emoționa pe oricine, va sensibiliza orice suflet și va aminti tuturor de anumite momente, persoane și evenimente din viața personală. Nu pot să cred că o astfel de poveste se adresează doar părinților, doar acelor suflete care au pierdut pe cineva drag, doar acelor oameni care au suferit din cauza bolilor necruțătoare – și care le-au răpit oameni dragi și bucuria de a trăi simplu. Această cărțulie este pentru oricine: pentru cei care vor să regăsească puterea și motivația de a merge mai departe după un eșec sau șoc puternic, este pentru acele persoane care au nevoie de motivație, dar au și uitat să fie recunoscători pentru sănătate și tot ce au. Este cartea care te poate vindeca de dureri sufletești – prin puterea exemplului, dar și prin ajutorul lecțiilor de viață dăruite de un copil – puritatea și inocența ajută enorm în procesul de acceptare și vindecare.

Personal, cartea  Pantofiorii roșii, Maria Housden  mi-a adus aminte de fiecare persoană care a fost, la un anumit moment, în viața mea. Fiecare a fost cu un scop, cu un mesaj important, fiecare a avut rostul său, fiecare mi-a adus veștile care m-au ajutat să evoluez, să merg mai departe, să-mi accept defectul fizic, să-mi accept defectele care mă fac umană, care m-au transformat într-o sensibilă de primă clasă – asta sunt, așa sunt și am reușit să nu mă mai judec atât de dur pentru reacții .

Nu este o carte ușoară, nu poți nota cu nota 10 o carte dureroasă, căci nu are cum să fie durerea un subiect care să fie notat cu nota maximă (sau maximul de steluțe), însă, este o carte extrem de bună dacă vrei să-ți reamintești ce anume este cu adevărat important și esențial în viață. Este perfectă și de notat ca atare, doar pentru că te trezește, îți dă palme după ceafă – atunci când crezi că viața ta nu mai are niciun rost, că nu mai merită să trăiești. Cum să-ți placă tristețea și povestea reală a unui copil-minune..care pleacă mult prea devreme din lumea pământeană, dar care lasă frumusețea și alte daruri în loc.

Merită toată atenția, merită mii de note de zece puterea familiei de a accepta, de a rămâne alături de copilul lor, puterea de a accepta faptul că, vine o zi, în care trebuie să-i lăsăm pe cei dragi să plece. De ce? Ca să nu mai sufere, ca să nu-i mai vezi cum se chinuie, cum luptă cu bolile și durerile. Merită copiii care, își învață părinții lecția acceptării, care-i întărește infinit, chiar înainte de a pleca spre înalt. 

Pantofiorii roșii, Maria Housden mi-a umplut din nou izvorul cu dor nemărginit și infinit. Mi s-a făcut iar dor de oameni dragi pe care nu îi mai am alături în planul fizic. După terminarea cărții, mi-am ridicat ochii spre cer și cu un urlet mut am strigat pe fiecare și le-am mulțumit pentru faptul că-mi sunt alături, că încă mă iubesc și, de acolo de unde sunt, mă ajută și mă susțin. 

Mi-am amintit cu ajutorul acestei cărți o realitate pe care tare greu am acceptat-o: defectul fizic – din naștere. Mi-am amintit că eu am părinți care s-au chinuit cu mine toată viața, nu am cum să uit cum au umblat cu mine pe  la spitale, medici și preoți, căci voiau un copil sănătos din toate punctele de vedere, un copil normal, dar atunci.. nimeni nu știa cum va arăta normalul într-o lume anormală. De fapt, ce este normal și cât de anormal este astăzi totul în lumea întreagă.

Dacă astăzi accept și defectul și etichetele și oamenii care nu pot accepta ceea ce văd la mine, este efectul unei lupte crâncene. Și până la acceptare, a fost cale foarte lungă. Până la acceptare, eu am fost copilul care a stat prin spitale – am fost dată la școală la 8 ani, care a fost pregătit pentru operație, căreia i s-au făcut analize peste analize. Eu sunt cea care a făcut gimnastică de recuperare. Eu sunt una din milioanele de copii bolnavi ai lumii, dar care a plecat acasă din spital fără nicio tăietură – după operație putea fi mult mai tău, exista riscul să nu mai pot merge deloc, așa că părinții mei au refuzat, din start posibilitatea unui astfel de rezultat. Lor le mulțumesc astăzi pentru această decizie înțeleaptă. Poate că nu sunt normală, dar mă simt bine în pielea mea. Poate că sunt bolnavă, dar îmi accept boala nedureroasă și defectul care atrage priviri precum un magnet. Poate că sunt ciudată și rea, dar sunt umană, sunt un suflet supus greșelilor – din care învață neîncetat. Așa am venit pe lume, așa sunt și așa voi pleca spre infinit. Sunt aici pentru că așa este viața – este mereu misterioasă, surprinzătoare și pregătită să răsplătească – și sănătatea, dar și boala.

Pantofiorii roșii, Maria Housden mi-a amintit cât de neputincioasă sunt eu în fața bolii și în fața dorinței mele de a salva copiii din lupta cu boala nemiloasă. Am plâns de dorul a două suflețele nevinovate care nu se mai întorc, dar pe care le simt mereu aproape.

Cartea aceasta mi-a oferit șansa să mă gândesc la tot ce-am făcut, la tot ce am făcut nepotrivit. Mi-a împăcat sufletul neliniștit, mi-a dăruit un mesaj valoros

Viața le aranjează întotdeauna așa cum e mai bine – chiar dacă nu pare  deloc așa, chiar dacă aparența ne aduce în suflet îndoiala și teama. Viața vrea ca toți să fiu fericiți pentru că merităm. Și prin suferință ne pregătește pentru ceea ce urmează – ne împlinește visele.

 Oricine poate fi mama Maria, orice copil devenit înger poate fi Hannah – cea luminoasă și plină de bucurie. Ce-mi doresc? Să nu fie nimeni în locul lor. Să nu mai sufere nimeni, să nu mai existe suferință, să nu mai plece nimeni. Dacă ar fi posibil… Singurul lucru care mă liniștește este acesta: toți sunt bine, acolo unde sunt acum.

Ce mai transmite cartea? Că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, că orice copil bolnav are dreptul la bucurie, să meargă la grădiniță, să ia decizii, să își învețe părinții. Orice copil bolnav merită liniștea și trebui tratat cu normalitate.

Pantofiorii roșii, Maria Housden sfâșie și doare, dar își are rostul și își îndeplinește misiunea pentru care a fost scrisă – nu pentru notorietate, ci pentru normalitate și umanul din noi, din fiecare.

Cartea Pantofiorii roșii, Maria Housden nu se recomandă, ci doar se citește, se simte, se trăiește. Cartea aceasta nu face altceva decât atât: te reînvață să trăiești – trăiește prin tine și se rescrie prin fiecare poveste de viață pe care o are orice muritor. Cartea asta se citește atunci când simți că a venit momentul pentru ea.

Trăiți conștient fiecare zi!