Spre rușinea mea, în momentul în care am primit cartea Viața la 40 de ani,  de la autorul Cosmin Neidoni, nu știam nimic nici despre carte, nici despre autor. Am deschis plicul imediat (în mașină fiind) și-am început să las coperta cărții să-mi spună câte ceva despre conținut.
Mi-a spus imediat că e o bucată de viață, trăită. Un mănunchi de lecții învățate, a căror parfum și aromă se simte încă și acum, suav și doar pentru a schimba puțin imaginea dramatică a mediului în care trăim astăzi.
Este despre timpul care-l irosim, nu îl trăim – asta mi-a mai spus coperta. Este despre cum ne raportăm la timp, cum ne etichetăm singuri, despre cât de mult ne apreciem, cât de mult timp ne petrecem cu noi și cu ceilalți, Coperta mă certa?! Nu că nu ar fi avut dreptate!
Am lăsat cartea și m-am pierdut în gânduri. Viață, timp, ani. Era oare aceasta o carte de dezvoltare personală? Oare este pentru mine, având în vedere că mai am până la 40 de ani? Oare o voi putea citi, o voi înțelege și simți? Aceste întrebări mi-au invadat mintea până acasă – când am luat cartea din nou în mână.
Am trăit cu senzația că urmează să citesc o carte de dezvoltare personală sau una motivațională. Și asta m-a făcut curioasă și m-a emoționat destul de tare, căci..recunosc: am pus pe pauză lectura acestei categorii de carte. Mi-a culpa. Îmi asum confuzia și reticiența. Nu sunt împotriva cărților de specialitate, doar că am dat peste cărți foarte ”tehnice”, care semănau între ele, neaducând nimic nou, iar tiparul după care sunt scrise m-a obosit cumplit!
Mi-am propus acum ceva vreme să nu mă mai las influențată de coperta cărților. Sau doar de coperta lor, căci de fiecare dată când mintea mea studia atent învelișul paginilor,  am avut surprize dintre cele mai diverse.
Abia după câteva ore am citit și descrierea cărții. Și-am rămas captivă altor gânduri. M-am certat singură – pentru că m-am lăsat mânată de ”frica” mea cu reîntâlnirea cu dezvoltarea personală. De parcă dacă era o carte de dezvoltare personală ar fi fost vreo tragedie! Nu ar fi fost, căci DEPINDE modul cum este scrisă o astfel de carte.
Am deschis cartea și nu am citit prima pagină. În ciudățenia mea m-am dus direct la cuprinsul ei. Am citit titlurile cu sufletul la gură. Și-am zâmbit! Încă de la curprins am simțit că m-am înșelat teribil. Și iar m-am simțit prost față de autorul cărții, căruia i-am cerut iertare în tăcere.
Știi ce-i fain de tot la cartea Viața la 40 de ani, de Cosmin Neidoni? E foarte lejeră, scrsă cu suflet, cu emoție, e simțită, e trăită, Este o parte din viața celui care a scris-o și-a dăruit-o întregii lumi.
Viața la 40 de ani, de Cosmin Neidoni este un jurnal, este o filă din cartea sufletului, este o oază de liniște, de iubire, un izvor de bunătate și blândețe. Este un dialog interior, este un dar ce nu a mai rezistat să rămână doar în viața unei singure persoane. Este o carte care motivează dacă vrei, dar nu în sensul acela cu care te-ai obișnuit.
Realizez acum că îmi găsesc atât de greu cuvintele, nu pentru că nu le-aș avea astăzi la purtător, ci pentru că e atât de greu să evidențiezi în cuvintele unui om îndrăgostit de viață, a unui suflet ce abundă de iubire pentru tot ce există. E greu să scrii despre emoțiile unui suflet ce a scris..întotdeauna cu emoția unui suflet ce a simțit și a trăit o parte din toate aceste emoții.
Nu știam despre Cosmin Neidoni nimic, dar am reușit să pătrund în sufletul care a dus și lupte grele, a condus și în valsul vieții, care a adus în lume două alte minuni care-l strigă ”tată” și care m-a surprins plăcut. Mi-a atins blândețea cu care a scris despre femeie și misterul feminin, m-a emoționat tare imaginea unui părinte care mulțumește copiilor săi până și pentru faptul că i-a ales pe ei ca mesageri ai vieții.
Și pentru că vorbeam despre timp.. El trece pe lângă noi, iar noi prin el. Și rămânem captivi în labirintul lui ”Cum” și ”Când” în loc să simțim mai mult, să trăim mai mult, să ne bucurăm. În fuga noastră prin viață, nu mai acordăm atenție nimănui și nu mai suntem prezenți și atenți la nimic, nu mai știm de liniște, de pace și simplitate.
În fuga mea prin propria viață, nu mai am timp de nimic. Deși nu fac nimic notabil, nimic interesant. Simt că încă nu rămâne nimic notabil în spatele meu. Dacă nu scria cineva pe ultima copertă a cărții că autorul a bucurat cititorii Catchy, eu habar nu aveam! Doamne, unde naiba zboară timpul? Unde a dispărut simplitatea din timpul meu? Și când grijile nu mă vor mai răpi din viața mea? Timp avem, dar nu avem răbdare să acordăm timp propriei noastre ființe. asta-i marea tristețe care ne fură timpul pe care încă îl avem.
În Viața la 40 de ani, Cosmin Neidoni demonstrează că tristețea, că experiența l-a ajutat să cunoască femeia – în esență, să o simtă, să o iubească – de aproape sau de la depărtare, să-i poarte respect și o amintire curată îndiferent de situație. Arată cu emoție clară că a învățat să cunoască femeia cu adevărat – el va fi unul din bărbații care nu va avea de cartea de 3000 de pagini ”Ce vor femeile”. Autorul Cosmin Neidoni știe ce vor ele, ce vrea el. Știe și cine este el.  Pentru el femeia nu este complicată, nu o judecă, nu o urăște, ci o tratează cu iubire – pentru că iubirea asta vorbește și despre persoana lui.
Privind cum pictează Cosmin Neidoni femeia în toată complexitatea ei, mi-aș fi dorit să-l văd schițând măcar tabloul despre bărbați. Mi-ar fi plăcut să citesc mai mult despre cei care sunt catalogați ca fiind în fel și chip. Un bărbat vorbind despre natura lui, în general, ajută femeia să-și schimbe părerea despre cel pe care-l numește bădăran (doar pentru a suferit în relația cu el), dar se scoate și pe sine în evidență, Un astfel de bărbat se oglindește în cei despre care vorbește.
Cosmin Neidoni vorbește atât de frumos despre tot ce simte, despre tot ce crede, despre tot ce simte în jurul lui, iar în cartea sa, prin cartea sa,  invită cititorii să se trezească, să-și acorde timp pentru a simți, pentru a vedea cu adevărat, pentru a aprecia. Timp pentru sine, pentru a decide, pentru a înțelege. Invită la dialog interior, la adevăr – unul pe care nu-l recunoaștem nici măcar față de noi, la analiză.
Cartea Viața la 40 de ani de Cosmin Neidoni vorbește dincolo de cuvinte despre nevoia de a ne înțelege pe noi și apoi pe ceilalți, la nevoia de a renunța să mai fim atât de categorici în anumite privințe, iar în alte situații – cu adevărat esențiale, să fim mai fermi. Vorbește despre siguranța de sine, despre modul cum vezi propria viață și cum te raportezi la ea.
Eu îi mulțumesc autorului pentru faptul că mi-a permis să intru în sufletul lui, să-l cunosc dincolo de cuvintele sensibile, nobile și foarte elegante. Da, cartea are un stil elegant, a fost scrisă cu atenție, cu încredere și siguranța mesajului pe care îl transmite. Mulțumesc mult și pentru darul primit: cartea – parte de suflet, cuvintele frumoase și autograful de pe prima pagină.
Dincolo de teamă, griji și suferință există TIMPUL pe care fiecare alege cum îl cheltuiește. Atenție la irosirea lui, dar și la posibilele datorii de la final.
Viața la 40 de ani de Cosmin Neidoni se trăiește cu bune și rele. Și se simte cum se trăiește prin fiecare cititor! Bucură-te de fiecare clipă, de fiecare etapă a vieții și a ta și trăiește ANII din viața ta!
Lectură plăcută!