Abia aștept reîntâlnirea cu Ruta Sepetys. Abia aștept să mă  scald într-O mare de lacrimi.
Anul trecut am descoperit autoarea aceasta și am îndrăgit-o încă de la prima pagină citită. Am vorbit atât de mult de prima cartea apărută la noi, la Editura Epica, încât cred că nu mă mai suportă WordPress-ul dacă mai spun o dată cât de mult mi-a plăcut Printre tonuri cenușii.
Ce-a de a doua carte, O mare de lacrimi simt că tot drama este. Dar ce să-i faci? Îmi cam place să mă sabotez singură, să citesc și să îmi deschid inima spre tărâmul lecturii. Nu prea mă feresc de sfâșiat, de durere sau lacrimile pe care le pot căpăta în timpul sau după lectură.
Da. îmi plac poveștile șlefuite de autoarea mea preferată. Hai că am zis-o. Mă cam feresc să spun sau să numesc autorii ca fiind preferații mei – asta ca să nu se supere unii pe alții, dar Ruta Sepetys m-a cucerit iremediabil. Mă face foarte curioasă în privința viitoarelor cărți, a viitoarelor povești pe care le va publica.
Mă declar fan, mă declar încântată de stilul de scriere, de profunzimea trăirilor, de multitudinea de emoții, de transformările interioare. Sunt foarte atrasă de profunzimea poveștilor, de modul în care evoluează fiecare personaj – fiecare primește atenția cuvenită, evoluează mereu peste așteptările mele ca și cititor.
Abia aștept să-mi cumpăr O mare de lacrimi, scrisă de Ruta Sepetys… și să o citesc pe nerăsuflate.
E o carte care-mi promite, dar de la care nu am nici un fel de așteptare. O carte care-mi promite o nouă lectură răvășitoare, o nouă etapă în care voi face una și aceeași recomandare peste tot..până la refuz. E care.. simt că va intra în topul general pe 2017.