Fiecare își spune adevărul și se oglindește în el – persoana și propria sa realitate. Dacă spui că viața e grea, ce să vezi? Chiar așa o vei simți. Dacă spui că autorii români publică romane pe bandă rulantă, dar nu transmit nimic, asta este realitatea ta personală, căci poate doar astfel de cărți ai citit, dar asta nu înseamnă că deții adevărul absolut și că dacă țipi pe net în gura mare, toți cititorii îți vor da dreptate și te vor transforma în guru literar. Nicio șansă. În cel mai rău caz, vei redeschide subiecte discutate și răs-discutate, vei reuși să produci vâlvă, să mai instigi la răutate – ori lectură, dacă prietenii tăi știu ce să ia din tot ce li se oferă în mediul online.

Nu am nevoie să întreb românii, nici prietenii reali și/sau virtuali, dar îmi pot exprima în scris opinia. Și apropo, am plănuit să scriu un articol de acest gen acum ceva luni, în care să spun de ce, din punctul meu de vedere, autorii români contemporani trebuie citiți. Am ideile scrise de atunci, dar nu am scris nimic, parcă simțind că nu atunci era nevoie de un astfel de articol, nu atunci era momentul propice pentru un astfel de subiect.

Articolul acesta nu este unul menit să supere, să sperie, să arunce cu pietre în cititori, bloggeri sau autori! Este un subiect pe val – așa l-au făcut unii să fie, este o temă pe care se poate discuta civilizat, cu argumente. Nu-mi asum decât ceea ce spun, dar nu și ceea ce va trezi în conștiința unora. Este un articol simțit, neplătit și nerăsplătit – nu îmi va ridica nimeni statuie pe Facebook și nici nu vreau să fie un articol prin care să-mi atrag antipatii- deși aici nu mai depinde de mine, sunt conștientă de asta. Nu e un articol în care să laud pe unii și să critic pe alții, dar am anumite aspecte pe care, ca și cititor, vreau să le aduc în discuție.

Nu mă aștept ca acest articol să producă schimbarea imediată a situației de care ne tot plângem, pe unde putem, de fiecare dată când avem ocazia. Sincer? Nu ar mai trebui să ne plângem atât, ci să facem ceva, practic, pentru a schimba situația – nu doar să comentăm în mediul online – asta nu mai face diferența de foarte multă vreme, dacă a făcut vreodată diferența între atitudine și indiferență. Nu ar mai trebui să ne criticăm unul pe altul, să ne jignim – doar pentru că există diferențe de opinii, ci să acceptăm, pur și simplu, fără a dori să schimbăm opinia celuilalt.

Nu voiam să mă alătur celor care au scris despre autorii români, deși am argumentat și promovat anumite articole scrise de colegii – bloggeri, nu doar pentru că îmi sunt simpatici și dragi, ci pentru că am rezonat cu punctul lor de vedere. De fapt, am refuzat categoric să mă bag în acest meci controversat al replicilor dure, dar ceva anume m-a făcut să-mi schimb opinia.

Veșnica replică ”Românii nu citesc – așa spun statisticile și televiziunile” mă scoate din minți, pe bune! Și-n 2019 spunem tot asta, chiar nu mai evoluăm deloc – dacă tot ne dăm cititori feroce, ar trebui să mai schimbăm placă, zic și eu. Cum naiba NU citesc românii, dar noi suntem fantome? Cum să nu citească tinerii români, dar noi am murit și nu știm? Eu una nu am văzut ca televiziunile să meargă acasă la români să vadă dacă citesc. Televiziunea nu se duce la un cititor acasă să numere câte cărți sau câți bani investește lunar în cărți. De ce băgăm televiziunea? Și de ce am implica-o, dacă noi, cititorii, știm adevărul?

E foarte adevărat că există excepții – pe toate nișele posibile, dar asta NU înseamnă că trebuie generalizat și aplicată aceeași regulă și etichetă tuturor! Cam de cât timp mai e nevoie pentru a scăpa de prostul obicei de a generaliza sau de a spune ce se întâmpla în 1900, când lumea nu prea citea. Poate nu citea nici în 1999 sau nici în 2000, dar suntem la 19 ani distanță, iar realitatea trecută cu cea actuală, nu se mai pupă deloc. Și dacă și azi sunt excepții, dacă și azi cititorii, bloggerii și autorii sunt excepții, să fie – este loc pentru fiecare! Asta pricepem noi greu – nici dacă am desena, nu cred că s-ar rezolva problema asta vreodată.

Am avut parte de situații dificile, au fost situații în care unii autori români s-au supărat pe mine și pe opinia mea sinceră despre cartea lor. E dreptul lor, așa cum și eu am dreptul să nu îmi placă toate cărțile pe care le citesc. Avem drepturi, dar și obligația morală de a accepta fiecare părere în parte – asta nu ne face mai lipsiți de valoare sau mai răi, ci ne face oameni, ne face unici și puternici.

Lăudăm străinii, iar pe români îi criticăm și aruncăm cu noroi ca să-i nimicim

Sună așa pompos cuvântul ”nimicim” dar e adevărat! E foarte adevărat și atunci când vine vorba de lumea asta a cărților. Nu pot să nu remarc laudele care se aduc autorilor din afară, cât de lăudați sunt la fiecare poveste pe care editurile o aduc pe piața de carte din România. Și nu spun că e ceva rău în asta, dimpotrivă! Dar nu văd aceeași atitudinea și față de ai noștri. Când se vorbește de autorii români contemporani, deja nasul se strâmbă, iar cititorului român – ăla de stă în țara asta numită România, i se citește pe față un dezgust total. Trist! Că ne place să-i citim pe alții, îi lăudăm, cumpăram și promovăm pe alții, dar pe ai noștri îi etichetăm, bârfim, pe ei îi vrem departe de librării, de biblioteci, de evenimente culturale.

Citesc, cumpăr, promovez, iubesc autorii români contemporani

Autorii români sunt ai mei – chiar dacă nu stau toți cu mine în casă, trăiesc în aceeași țară cu mine, vorbesc aceeași limbă, scriu în limba mea maternă, se străduiesc să facă această țară și mai frumoasă decât este. Eu sunt mândră de ei, iar ei se mândresc întotdeauna cu cititorii pe care reușesc să-i apropie – nu doar de sine, ci de toți colegii lor. Citesc, cumpăr, promovez, iubesc autorii români și sunt întotdeauna mândri de ei și de țara mea, nu doar pe 1 Decembrie, 24 ianuarie sau în restul zilelor libere prin lege. În România am devenit cititor, România mi-a dăruit autori români de excepție.

Autorii români donează cărți pentru bibliotecile României – un gest care nu face altceva decât să atragă tinerii, să-i instige la lectură, să-i provoace să descopere povești, să-i motiveze, să-i încurajeze, să-i dezvolte personal și creativ, să-i inspire, să le dea încredere, să le dovedească faptul că, a citi nu înseamnă pierdere de timp.

Autorii români deschid porțile altor autori români – asta înseamnă că se susțin reciproc. Apar noi edituri, noi oportunități, oameni noi care scriu povești fabuloase, iar asta nu poate decât să mă bucure, căci descopăr că țara asta are și oameni frumoși, oameni valoroși – care îmi ajung la suflet prin felul lor de a fi, prin stilul de scriere și prin intermediul cărților pe care le scriu.

Autorii români lansează campanii literare – menite să încurajeze lectura în rândul tinerilor și liceenilor. O astfel de campanie de amploare adună autori debutanți, independenți, de la alte edituri, dar și autori cunoscuți, pentru același scop. Astfel de evenimente adună cititorii, autorii și cărțile într-un cerc al fericirii – extrem de sănătos și apreciat.

Autorii români au încredere în cititorii români – reciproca de ce nu ar fi la fel de valabilă?. Da, știu! Cititorii români au mereu un al șaselea simț – simt de la o poștă care carte e bună și care autor e înfumurat. Să nu uităm proverbul cu vulpea și strugurii la care nu ajungea. Te rog eu, dragă cititorule român, nu de transforma în vulpe doar din auzite, doar din iluzii și situații excepționale. Știu că te enervează tare că toată lumea vorbește despre o anumită carte – motiv pentru care te decizi să nu o cumperi și să nu o citești veci. E alegerea ta, dar dacă nu o citești, de unde știi că nu e bună? Dacă nu o citești de ce consumi timpul anunțând cu surle și trâmbițe că nu o vei citi – și te mai folosești de mediul online să arunci mingi la fileu celorlalți? Nu că aș fi invidioasă pe timpul tău, dar nu-ți apreciez deloc dorința de scandal ieftin. Eu nu am să uit cum un autor român mi-a acordat încredere – când nimeni nu avea, cum o editură ce promovează și astăzi autorii români, mi-a trimis și ea cărți pentru recenzie. Și nu pot să nu spun că, cea mai recentă colaborare a blogului este tot cu o editură, și tot autorii români susține. Tot respectul, toată susținerea, aprecierea și iubirea mea pentru voi toți, autori români minunați! Nu dau nume ca nu cumva să uit pe careva, dar vă știți voi prea bine.

Autorii români se bucură când le citește cartea tot mai multă lume – și au parte de mai multe opinii și feedback-uri. Unii autori români au acceptat să-și transforme cartea în una călătoare – așa se poate bucura mai multă lume de anumite cărți scrise de ei. Eu am citit astfel de cărți, apoi le-am trimis mai departe, dar mi le-am și cumpărat pentru a le avea și în biblioteca mea În grupul Cărțile iubesc oamenii avem cărți călătoare, iar până acum doar romane scrise de autori români contemporani. Cerem acordul autorului, iar dacă îl primim, cartea pornește în călătoria ei – și abia așteaptă să-și cunoască cititorii și să-i iubească.

Autorii români sunt prietenoși – acum 20 de ani nu se putea așa ușor intra în contact cu un autor. Nu aveam atâtea căi și nici resurse. Azi avem Facebook, evenimente, telefoane. Eu sunt prietenoasă, iar de ceva ani îmi place să țin aproape oameni și autori dragi, ca să-i pot cunoște și din viața de zi cu zi, ca să fiu la curent cu noutățile literare, ca să-i pot susține și așa, nu doar cumpărând, citind și promovându-le cărțile.

Autorii români și poveștile lor vindecă – nu de puține ori m-am vindecat de tristețe petrecând timp în compania romanelor scrise de către autori români. Și nu uit niciodată cât de mult bine mi-a făcut cartea unui autor român – am avut destule episoade depresive și doar lectura și literatura română contemporană m-a scos din prăpastie.

Și or mai fi motive pentru care citesc, cumpăr, promovez, iubesc autorii români contemporani.. și aleg să fac asta în continuare, dar nu o lungesc acum – poate revin cu o continuare sau cu un alt articol pe acest subiect inepuizabil. Sigur mai găsesc, dar după ce public acest articol.

Citesc, cumpăr, promovez, iubesc autorii români contemporani și îmi dau silința să le arăt asta, nu doar verbal sau prin scris. Suntem uniți de aceeași pasiune pentru scris, pentru povești și pentru lectură, dar de ce oare ne împiedicăm așa de rău de ei?

Dragii mei autori români, puteți! SE POATE! Și credeți-mă aveți și cu ce! De la voi învăț zilnic o lecție: lecția supraviețuirii. Zilnic mă încurajați și motivați – da, fără să fie nevoie de cuvinte, mă faceți să zâmbesc! Să știți și să nu uitați: de multe ori, datorită vouă, îmi mențin echilibrul și visele vii! Vă mulțumesc, dragii mei! Vă mulțumesc pentru faptul că, și datorită vouă, eu sunt astăzi așa! Și datorită vouă, mi s-a refăcut pofta de lectură, iar astăzi nu-mi pot stăpâni setea de poveștile voastre!