Înainte să te cunosc viața era pe un făgaș cât de cât normal, drumul spre înainte nu-mi arata niciun eveniment ce avea să schimbe direcția, concepțiile despre oameni sau nevoile sufletești. Înainte să te cunosc viața nu mă putea surprinde, totul era sub control, iar confortul nu-mi spunea că pot mai mult. Mai mult decât am crezut vreodată.

Înainte să te cunosc aveam siguranța că e bine. Și că mai bine de atât nu am nevoie. Înainte să te cunosc nu știam că pot face față unor asemenea provocări. Habar nu aveam că pot rezona cu un om al cărui destin se frânge în urma unui accident nefericit. Înainte de întâlnirea dintre noi, viața ta avea un singur sens: acela de scurgere a timpului spre a arăta că ți-ai respectat cuvântul. Oare nici acum nu se va schimba nimic în bine? Câteodată cred că da, alteori simt că nimic nu te va convinge.

Îți poți imagina ce simt eu? Nu am idee dacă pot cere să te gândești la mine, la cum mi s-a schimbat mie viața din ziua în care ți-am spun un simplu ”Bună”. Nu ți-am fost dragă, nu m-ai suportat multe zile. Te-am lăsat să-mi spui tot ce vrei, dar nu te aștepta să tac mereu. Va veni ziua adevărului, când va trebui să accepți că, durerea ta nu e din vina mea. Nu, chiar nu e nevoie să fii urâcios mereu.

Nu-mi forța limitele. Hai mai bine să zâmbim puțin. Știu că poți. Mi-ai arătat asta.

Înainte să te cunosc – cineva are mare nevoie de tine

A fost nevoie doar o fracțiune de secundă pentru ca toată viața ta să se schimbe, pentru ca nimic să nu mai aibă sens pentru tine. Un moment în care destinul ți-a transmis mesajul – pe care nu știu dacă l-ai înțeles vreodată. A fost nevoie de o tragedie ca noi doi să ne întâlnim, să ajungem unul în viața celuilalt. Am învățat oare unul de la altul. Eu, da. În cazul tău, îmi rămâne speranța că acea primă zi nu a fost doar o coincidență.

Eu mi-am pierdut jobul. Am fost nevoită să o iau de la capăt, să încerc să merg mai departe și să redau liniștea și echilibrul familiei mele. Așa am ajuns la tine. Eu aveam nevoie de bani, tu aveai nevoie de susținerea mea. Iar Universul  a făcut restul. Îți recunosc, mi-a fost greu, frică și multe zile am fost înspăimântată că nu voi reuși la sufletul tău. Nu a fost deloc simplu, am urât diminețile și momentele în care doar primeam de la tine tăcerea apăsătoare.

M-ai văzut zâmbind ca în reclamă, dar nu pentru că eram extrem de fericită. Ci pentru că doar așa, cu toți dinții la vedere, îmi ascundeam teama, neputința și durerea din suflet. Îți dădeai ochii peste cap imediat ce dădeai cu ochii de mine. Știi cât de greu mi-a fost?!  În ziua în care nu ți-am mai trecut peste răceala din cuvinte, nu am avut nicio așteptare. Și-a apărut soarele și pentru tine. Te-am văzut zâmbind.

Ce nu ți se spune niciodată îți dă mai multă putere?

Am știut că va fi greu. Mama ta mi-a spus, am știu că nu-i cel mai ușor serviciu din lume, când am fost angajată. Mi s-a spus că ai zile bune, dar și mai multe rele – în care nu o să suporți nimic. Nici măcar pe tine. Am văzut asta. Nu sunt în situația ta, dar asta nu înseamnă că nu-mi pot imagina. Cu toate astea nu pot să-ți plâng de milă. Nu ți-aș face niciun bine. Iartă-mă, dar pentru mine, nu ești o victimă, ci doar învingător.

Nu mi-a spus nimeni niciodată că va fi posibil să nu-mi pierd cumpătul în momentul în care vei avea dureri sau te vei îmbolnăvi. Cu stângăcie și teamă – ca să nu îți provoc și mai multă suferință, tremurând, am stat alături de tine. Cum oare nu am fugit mâncând pământul?

Până la tine, nu mi-a spus viața niciodată că sunt puternică, că teama pe care aș putea să o simt îmi va deveni aliată, că ea mă va ajuta să nu mă mai gândesc la mine, la cum sunt eu, la ce simt eu. Frica mi-a zis mereu cine este cel mai important. La cine trebuie să mă gândesc, mai întâi. Binele tău trebuia să primeze.

Viața nu spune dinainte cine vei deveni. Te duce acolo unde toată persoana ta se poate transforma în totalitate.

Înainte să te cunosc – nu mai ești cel de ieri

Cine ar fi zis că încăpățânarea mea o va învinge pe a ta? Minunile se mai întâmplă și mă bucur că le-ai trăit când eu eram lângă tine. Fiecare nouă zi, oricât de grea ar fi, e o nouă minune. De ce? Pentru că tu poți trece peste dureri și dependența ta de un căruț rulant. Te admir în fiecare zi, deși știu că mi-ai zis de atâtea ori că nu am niciun motiv, că tu ai zile în care nu-ți dorești nimic. Nimic altceva decât să se termine coșmarul care te ține în viața asta.

În astfel de momente sufăr eu. Doare că nimic nu te poate convinge să rămâi. Nici măcar eu. Nici măcar cu mine. Sunt egoistă dacă-mi doresc să fiu lângă tine mereu? Pot fi numită rea dacă te-aș păstra, chiar și așa? Nu-mi doresc decât să trăiești. Pentru mine, pentru noi. Sper să-ți pot arăta că ai motive să trăiești, chiar și așa.

Înainte să te cunosc – nu te poți opune

Am descoperit că nimic nu e greu atunci când îți pasă. Că nu contează cum arată cel la care ajungi să ții cu tot sufletul. Dar nu e despre mine, povestea asta, nu-i așa? Orice ți-aș spune, orice aș face, decizia ta e aceeași, din păcate. Oricât ar fi de greu, trebuie să accept că nu pot eu lua decizii pentru tine. Nu poți merge, dar poți gândi și alege ce e mai bine pentru. Alege ceea ce face să te eliberezi.

Eu m-am străduit, dar nu e suferința mea! Am dat ce e mai bun din mine, ca tu să te vezi prin ochii mei. Te-ai văzut în cele șase luni petrecute împreună. Sunt fericită că ți-am înfrumusețat zilele, mulțumesc mult că m-ai acceptat – cu zâmbet cretin și haine colorate, o combinație fatală.

Sper că măcar acum ești bine și că nu mai suferi. E greu fără tine, dar știi că  toate vor trece. Nu va mai fi rana, dar golul? Nu va mai fi nimic, dar nu te voi uita niciodată.

Mulțumesc pentru tot, căci mi-ai arătat cine sunt cu adevărat!