Încă o dorință este bucuria la care mă întorc mereu. Este oaza mea care-mi potolește dorul și mă face să visez cu ochii deschiși. Pune-ți și tu Încă o dorință și nu renunța niciodată la ea! Promiți?!

Dorințele sunt parfumul mării, strălucirea stelelor, vuietul vântului, nevoia sufletului. Dorințele sunt și iubire, multă iubire, pe care sufletul o descoperă, o dăruiește, o împarte cu alt suflet. Dorințele sunt raze de soare pe timp de furtună, sunt fărâme de vis aruncate într-un colț de suflet, sunt aripi de fluturi.
Dorințele sunt precum îngerașii pufoși: există, ajungi, să le simți, să le vezi doar atunci când crezi, chiar crezi că se împlinesc. Dorințele sunt liniștea și pace, sunt dovezile clare că nu venim întâmplător pe pământ, că nu trăim întâmplător. că nu-i nimic greșit în a avea dorințe, ci greșit ar fi să nu ne dorim nimic.

Încă o dorință – motorul care te duce mai departe

Fără dorințe nu ar  exista scop, nici credință. Nu ar fi magia și nici strălucirea din ochii de perlă. Fără dorință nu am avea viață, nici aer, nici dor. Fără dorințe viața nu ar avea temei, nici culoare, nici verticalitate. Dorințele sunt curcubeul după o ploaie cu soare, mirosul de după ploaia de vară, albul imaculat al iernii și culoarea magică a naturii în prag de toamnă. Dorințele nu se irosesc, nu se pierd și nu sunt în zadar. Ele doar există. Și există pentru a se împlini – mai devreme sau mai târziu.

Dorințele anticipează binele de după tristețe, zâmbetul de după lacrimi amare, un nou început imediat ce-ai scris sfârșitul unui capitol tensionat. Dorințele sunt bucuriile neașteptate, ce te trezesc din amorțeală și te rup cu totul de realitate. Sunt cele care fac totul să se învârtă, să se (re)aranjeze totul perfect. Dorințele sunt mesagerul binelui. Există speranță atâta timp cât există dorință și putere de a visa la Încă o dorință împlinită.

Ele  sunt aripile ce ne urcă mereu sus și ne poartă spre necunoscut, alungă teama, dăruiește curajul, străbate munții, trece peste piedici. Dorințele sunt călătoriile noastre în subconștient.
Dorințele îndeamnă la visare, la încredere, la imposibilul devenit posibil. Pentru dorințe nu există ”nu pot” și nici ”e prea greu”, ele nu cunosc imposibilul. Sau poate că l-au cunoscut deja și-atunci…toate dorințele din univers au făcut o alianță și-au învins imposibilul.

Încă o dorință – neîmplinirea renaște visul

Dorințele care nu se împlinesc..renasc imediat. Iau forma altei dorințe. Și asta până când se va împlini. Câtă perseverență! Cât de căpoase și insistente pot fi dorințele, câtă tărie, cât curaj pe ele. Dorințele sunt mai curajoase decât oamenii – ele continuă să spere, chiar  dacă oamenii își iau gândul de la fericirea lor.

Dorințele sunt triste odată cu oamenii care varsă lacrimi amare,  când oamenii încetează să mai spere, să mai aibă încredere, să mai simtă emoție, iubire și motivație. Dorințele nu cedează, nu renunță și nu se sperie niciodată de nimic – nici măcar de oamenii răi – care au uitat să zâmbească, să simtă și să viseze.

Dorințele sunt prietenele tale, sunt acolo mereu. Te ascultă, îți simt sufletul și emoția și au puterea să creadă în tine – bine ar fi să crezi și tu în ele și în propriul sine. Dorințele vorbesc despre puterea de a o lua mereu de la început, despre curajul de a lăsa totul în urmă și încrederea de a porni într-o nouă misiune –  pe un drum necunoscut.

Ana și prietenele ei trăiesc povestea vieții lor – când frumoasă și caldă, când rece și dureroasă, dar magia vieții tocmai în asta constă, nu? Să treci prin toate, indiferent de situație, dar să te ridici întotdeauna de jos, întotdeauna mai puternică.
Toate cele cinci prietene trec prin ploi calde de vară, prin furtuni, ierni grele și emoții de neînchipuit. Toate se au una pe alta, indiferent de ce li se întâmplă. Se cunosc, se acceptă una pe alta, se întâlnesc în fiecare săptămână, își spun totul fără ocolișuri, plâng și râd. Sunt mereu împreună.

Să ai cu cine împărți totul asta înseamnă fericirea

Povestea Anei mi-a adus aminte că niciodată nu am avut prietene ca ale ei, niciodată nu am avut cui să spun tot ce simt, cum simt, ce mă doare sau ce mă bucură. Eu nu am fost așa norocoasă, dar am avut parte întotdeauna de dorințe împlinite. Acum dacă s-ar mai împlini Încă o dorință… Se va, dar cu răbdare, mereu răbdarea a fost cea care nu prea m-a ajutat.

Curajul Anei de a pleca atunci când s-a simțit folosită, a fost portița deschisă pentru ea, pentru un nou început pe care-l merita. Curajul ei mie mi-a lipsit de atâtea ori în viață. Și tot de atâtea ori am pierdut ocazia să fiu eu, să mă simt liberă precum o dorință, gata să împlinească.

Tot ce-a urmat apoi, iubirea, despărțirea, distanța și un nou adevăr dureros. În momentul în care Ana a avut cea mai mare nevoie de dorințe, de o forță interioară care să o arunce în alte dorințe – oricât de imposibile ar fi părut, pentru a o smulge din coșmarul ce îl trăia –  după dorința- realitate din Bora Bora.

Un șir lung de tristeți și bucurii mărunte, amintirea unui bărbat ce i-a dăruit fără să vrea speranța și dorința de a fi din nou bine, prietenele ei și noul job, au ajutat-o să continue drumul, să nu cedeze în fața durerii. Reușita găsirii echilibrului interior a fost mana cerească pentru Ana – visătoarea care avea mereu încă o dorință. Multă vreme, furtuna din suflet și lacrimile au curs din ochii ei, dar mereu a găsit puterea de a reveni și redeveni Ana cea zâmbitoare.

Încă o dorință – reînvie speranța

O durere ascunsă și bărbatul care a plecat fără prea multe cuvinte, revine în viața Anei, o caută, dar Ana – așa cum o știa el, nu mai era decât undeva departe, ascunsă și protejată cumva de fiecare amintire tristă. Reîntâlnirea cu Victor, o bucura și o întrista deopotrivă, iar nebunia de a-l îndepărta de ea, a adus și rezultate. Deloc fericite pentru ea, și-a ascuns trăirile până a simțit că nu mai poate.

După luni de chin, după vești care au bucurat-o și-au trezit-o la realitate, după înfruntarea și acceptarea adevărului, Ana simțea cum l-a pierdut și pe Victor. Când toate merg cu încetinitorul, crezi doar că iubirea nu e pentru tine, că nu o meriți, că ai dat cu piciorul șansei.. și-ai pierdut-o – fără să o mai poți aduce în viața ta.

Încăpățânarea Anei de a se cufunda în muncă, prietenele care o tot luau la rost – pe bună dreptate, căci nu mai avea viață personală, nici timp să se gândească la iubire și la propria fericire, au determinat-o să facă anumite alegeri nepotrivite, dar de asta există dorințe, nu? Să se îndeplinească la momentul potrivit.

Succesul profesional și evenimentele frumoase din viața prietenelor ei, au readus-o pe vechea Ana înapoi, printre cei dragi. Cu toate astea, niciuna nu a încetat să spere că va veni și ziua în care Ana va fi fericită. Nici măcar Victor nu arată că renunță, iar adevărul despre încercările lui Cupidon în ceea ce-l privește, îi redă Anei strălucirea.

Viața – urcușuri și coborâșuri pentru a întâlni fericirea

Cu bune, cu mai puțin bune și cu rele, cu toții învățăm să înotăm prin viață – nu mereu apele sunt limpezi, și nu întotdeauna înotatul este un sport simplu și plăcut, dar întotdeauna trebuie să găsești malul și trebuie să găsești în tine puterea de a te ridica și de a merge pe drumul tău, cu părul ud, intrat în ochi și cu mers nesigur. Dar sigur vei ajunge și să vezi luminița de la capătul oricărei dificultăți.

Finalul nu este niciodată sigur și nici veșnic. Ana și Victor, împreună cu toată gașca sunt fericiți și împreună, așa cum va fi cândva fiecare. Și tu meriți să fii fericită! Și vei fi, cu siguranță! Speră, crede, visează, dorește-ți atinge, îmbrățișează, sărută, trăiește!

Acum Încă o dorință urmează să se îndeplinească, a mea! Și dorința ta se va împlini! Nu renunța niciodată! Mulțumesc mult, Andres! Mulțumesc mult pentru speranță, pentru că Încă o dorință are aripi acum și pornește spre Univers! Te iubesc!

Lectură plăcută!

Sursa foto: Încă o dorință