Am văzut filmul de două ori, iar abia anul trecut am citit și cartea. La film am lăcrimat de fiecare dată, dar întâlnirea cu cartea a fost mai plăcută, mai emoționantă, mai remarcabilă și fără lacrimi.
Fără lacrimi, dar cu gândul că lectura cărții mi-a îmbogățit sufletul cu cea mai frumoasă și importantă lecție de viață: iubirea pentru semeni, pentru aproapele tău. Iubirea este mesajul cărților lui Nicholas Sparks, iubirea în toate formele, dar în O plimbare de neuitat, iubirea se transformă într-o artă -așa am simțit-o: curată, profundă, specială, salvatoare, vindecătoare, chiar dacă nu una totală.
Întreaga poveste din roman nu a făcut altceva decât să arate puterea iubirii, ce poate face, schimba sau transforma iubirea în sufletul și viața omului, cât de mult poate influența și vindeca modul de gândire, inima și uneori și trupul uman.
Iubirea sparge barierele, elimină piedici și apropie oamenii indiferent de principii, valori, idei sau religie.
O plimbare de neuitat ar fi trebuit să poarte alt nume.. O iubire de neuitat. E acea iubire descrisă în carte, în pagini puține, în cuvinte simple. O iubire de neuitat care te trezește,te face să rămâi trist poate, dar mai bogat în interior, mai treaz, mai realist, mar încrezător, mai optimist, mai puternic.
Plimbarea de neuitat a sădit în inimile personajelor iubire cât un bob de muștar, iar credința a ajutat la înflorirea și răspândirea iubirii. Iubirea a schimbat mentalitatea băiatului ce nu credea că se poate îndrăgosti de o față simplă, modestă și.. credincioasă. Iubirea a schimbat ideea tatălui ce a văzut intențiile serioase ale tânărului și schimbarea strălucitoare din ochii fetei. Iubirea i-a unit, dar nu a putut salva.
Nu a salvat, dar a oferit șansa la fericire, la liniște. A oferit oportunitatea fetei de a cunoaște acest nobil sentiment, de a primi și dărui iubire, de a se bucura, a râde și a împărți fiecare moment cu cineva, de a trăi intens fiecare secundă din timpul vieții ei.
Pare a fi o poveste tristă. Chiar este dacă mă gândesc la deznodământ, dar dacă trecem peste el, dacă încetăm să-l considerăm doar un nou început..deja am învățat o lecție numai bună de aplicat și în viața reală.
Dacă mă gândesc la cât de multe a făcut iubirea pentru sufletul fetei, cât de fericită a fost alături de cel pe care-l iubea, atunci pot zâmbi și mulțumi vieții că s-a inventat iubirea, că-l pot simți, trăi, că mă pot folosi de iubire pentru a reuși orice în viață.
Romanul lui Nicholas Sparks este mai mult decât o carte pe care să o citești într-o zi. E mai mult decât o poveste tristă de iubire. Este o lecție de viață, despre viață și supraviețuire. Este despre binecuvântarea pe care acest nobil sentiment o oferă tuturor celor care o aleg, o simt, o respiră, o trăiesc, o împărtășesc, o pun în tot ce fac.
E o lecție despre recunoștință și bucurie. Despre mulțumire și credință. Despre aprecierea persoanelor din jur, despre ceea ce avem de învățat de la cei de lângă noi, despre sănătate. Dar mai ales despre speranță și bucurie până la final.
Dacă nu ai citit cartea, te rog eu.. citește-o! Dar fără să te întristezi. Bucură-te de poveste și de tot ce simți că-ți transmite ea după ce ai terminat de citit. Citește cartea mai întâi. Apoi vizionează filmul, iar dacă îți vine să plângi… lasă lacrimile să curgă ca să-ți purifici sufletul.
Cartea O plimbare de neuitat se trăiește, se respiră și se citește cu sufletul. Povestea asta e despre suflete și abia apoi despre trup. E despre boala sufletului depărtat de lumină, dar și boala trupului.
Lectură plăcută!