Orbi, de Petronela Rotar nu m-a lăsat  în pace până nu l-am terminat.  L-am devorat, la început, dintr-o infinită  curiozitate, apoi din nevoia acută de a mă rupe de povestea aceasta. Cred că nu mi s-a mai întâmplat asta până acum, dar de această dată, cred că am stat cu ochii dați peste cap minute în șir. Și-am reacționat sonor și verbal la fiecare paragraf.

Am avut anumite așteptări, am tot sperat, iar după mai bine de jumătatea cărții, nici măcar speranța nu am mai avut. Voiam să se termine, să mă rup de realitatea Alexei. În aceasta poveste am cunoscut doar o femeie doborâtă de propriile decizii, o femeie – sclavă a bărbatului pe care l-a cerut de soț. Cu ce scop? Acela de a avea alături genul de individ pe care nu-l suportă.

Romanul Orbi, de Petronela Rotar ascunde drame dintr-un trecut care se vrea uitat, imagini cu o copilă terorizată de atitudinea unui tată alcoolic, cufundat într-un singur sunet asurzitor ”Să dispară”. Ascunde frici și emoții refulate, dar și nervi îndreptați spre cea care  s-a sacrificat mult pentru a nu-și lăsa copiii fără tată.

Orbi – adevărul nu e pe calea pe care o urmezi

Orbi sunt cei care știu adevărul, dar nu-l acceptă nici atunci când se dau mult prea des cu capul de sus. Mi-e atât de greu să cred că există femei care sunt copia fidelă a Alexei. Și sunt manipulate de bărbați ce seamănă perfect cu Călin. Și mă întreb de ce? Și-aș vrea să sper că mă mint, că toate femeile care muncesc, au o carieră de succes și bani, sunt atât de nefericite în povestea pe care o trăiesc departe de ochii însetați de bârfe, supoziții și îmbolnăviți de grija altuia.

Când adevărul îți urlă în față, când el nu te mai lasă să suporți calvarul și o realitate  în care nu te mai vezi și nu mai exiști, atunci e timpul să schimbi direcția, să schimbi realitatea, să construiești o altă poveste în care să te regăsești, să trăiești și să primești ceea ce meriți. Într-o căsnicie în care primești doar firmiturile fericirii carnale, nu poți trăi, ci supraviețuiești și te lupți să nu fii strivită de greutatea manipulării.

Alexa își spune povestea. Mânată de greutatea poverii ce o poartă pe umeri, aceasta caută susținerea autorităților. Nu poate intra în propria casă și nu poate pune capăt unei căsnicii – sora bună a calvarului.  Firul narativ se împletește. Tânăra de doar 30 de ani, își amintește viața ei înainte de Călin, perioada în care a împărțit totul cu el și noua ei viață departe de cel care i-a fost soț.

Soluții există și sunt întotdeauna dincolo de teamă și de scenarii

Înainte de întâlnirea cu fermecătorul Călin, Alexa tocmai ce își încheiase povestea de dragoste de care s-a bucurat alături de Andrei. Acesta era însurat și-a părăsit-o pe Alexa pentru a fi alături de familie. Sigur va învăța Alexa lecția din această experiență.

Sau poate nu. Suferă mai mult decât e cazul, păstrează toate mesajele pe care i le scrie și mai că ar face orice ca el să revină în viața ei. Nu se întâmplă așa, motiv pentru care pleacă la mare, la 2 Mai. De ce pleacă? Nu, nu vrea să-l uite pe însuratul Andrei. Mai degrabă vrea să găsească pe cineva care să-i ia povara de pe suflet. Nu, nu spun că e rău. Până în acest punct, Alexa nu face nimic nepotrivit, din punctul meu de vedere. Dar va aluneca mult prea mult. Și va suferi și mai mult. Cumva, ea cere de la viață și mai multe experiențe în care să arate că poate îndura și mai multe.

La mare îl cunoaște pe Călin din București. Și nu știu dacă trecuseră cele douăzeci și patru de ore, că ea deja se simțea ca fiind iubita lui. Deja avea un comportament de iubită geloasă pentru că nu era băgată în seamă. Încă din prima zi, atitudinea lui trebuia să atragă atenția Alexei, dar nu. Tot ce aflase despre Călin o amuza. Era atât de romantic atunci când dormea pe preș la ușă. Era și mai atrăgător când îngurgita bere după bere. Un bărbat atât de bun, dar care nu muncea, merita o fată precum Alexa, nu-i așa?

Orbi – prima oară greșești din neștiință, dar a doua oară o faci voit, nu mai ai nicio scuză

Alexa nu-și învață lecția, așa cum poate era de așteptat. După o experiență în care verigheta s-a opus iubirii dintre ei, Alexa îl vrea pe Călin. Dar și acesta este puțin cam luat. Fără acte, dar cu una bucată copil. Nici măcar nu a părut să tresară atunci când a aflat adevărul despre statutul său – nu era bărbat disponibil. În loc să-l lase liber și să fugă, ea pică din lac în puț. La ce mai avem parte de suferință, dacă nici măcar nu suntem prevăzători? Când suferi o dezamăgire sufli și-n iaurt. Și nu te arunci cu capul înainte. Zic.

Atât de mult îl iubea după doar câteva zile, încât nu a mai suportat. Și l-a cerut de bărbat. A făcut ce?! Altfel spus: s-a legat la cap fără să o doară. S-a legat când nu o durea, ca mai apoi.. să nu mai suporte durerea, să nu-l mai suporte. La niciun an de la nuntă, ea îl voia afară din casa ei. Alexa! De ce?! Demnitatea, draga mea! S-a pierdut-o pe drum – și demnitatea, dar și Alexa. Nici măcar o a doua veste șoc nu a oprit-o pe Alexa.

O femeie nu arată că-i femeie dacă-și întreține soțul nesătul de bere. Nu așa te arăți demnă de respect, de iubire și de ceea ce reprezinți. Câtă dezamăgire am simțit în momentul în care era nefericită, îl acuza că o urmărește, dar singură îi furniza parolele. Asta după ce, Călin avea și mai multă treabă: să spargă conturile Alexei și da, să bea bere.

Orbi – așteptări inutile, speranțe deșarte

Degeaba le arăți unora adevărul, căci ei se lasă orbiți și se mint singuri, deși sufletul le urlă din captivitatea la care a fost supus fără drept de apel. Degeaba am sperat într-o minune, că totul se va îndrepta și se va întâmpla ceva care va schimba total situația Alexei. Și părerea mea despre această carte. Am sperat mai mult că Alexa se va trezi, că nu se va mai lăsa manipulată, controlată și mințită de bărbați. Avea probleme acasă, dar ea tot mai vorbea, în taină, cu toți. Avea acasă un disperat care o suna, dar nu a putut să-și schimbe numărul.