Până la sfârșitul timpului, Raluca Alina Iorga – Recenzie

Până la sfârșitul timpului nu este doar o altă carte despre Vlad Țepeș. Sunt sigură că Raluca Alina Iorga și-a dorit să scrie o carte care să facă lumină. Și a reușit asta! A reușit și să mă emoționeze, să mă lipească sufletește de această carte și ea să aibă, pe veci, locul ei, în inima mea. Eu o simt ca fiind nu doar o carte, ci un cadou sau un tribut adus istoriei. Este un izvor de evenimente istorice, îmbrăcate în emoție și foarte multă acțiune.

Dacă te aștepți la încă o carte  care să scoată în evidență cruzimea despre care deja știi din alte părți, poate că această carte nu e pentru tine. Este o carte sensibilă, pentru suflete sensibile și care pot face diferența între adevăr și falsitate, între adevăr și interpretarea subiectivă a realității.

Odată cu lectura acestei cărți stau și mă întreb ce e adevărat din tot ce am învățat? Cât neadevăr se ascunde în cărțile și manualele școlare sau cât de denaturat este adevărul despre Vlad? Cât de mult s-a transformat dreptatea, corectitudinea și dragostea de țară în minciună, cruzime și trădare? Cum să acuzi un domnitor de ceva față de care simțea doar ură?  E uman să faci confuzie, ne nedrept să o transformi în adevăr de necontestat. Iată că Până la sfârșitul timpului contestă tot neadevărul, toată istoria, toate falsele dovezi.

Până la sfârșitul timpului – o oglindă în care se vede clar sufletul omului

Istoria nu e altceva decât sufletul uman. Da, asta simt acum după lectura acestei cărți. Tot ce s-a întâmplat în trecut, reflectă sufletul omului, mai bun, mai puțin bun, însetat de putere, iubire, dreptate, plin de ură și dorință de răzbunare, răutate și dușmănie. Dușmănie, ură față de alți oameni, față de țară și față de sine. Chiar dacă nu a știut niciodată câtă ură-și poartă propriei persoane.

Istoria de atunci arată lupta crâncenă dintre bine și rău, iar rău pentru a învinge e capabil de orice. Istoria de azi e cam la fel. Atunci poate că a învins răul, iar sufletul obosit de luptă s-a depărtat de povestea acestei vieți. Acum a apărut oglinda care arată exact sufletul care s-a luptat până la moarte. Și dincolo de ea.

Istoria este lupta dintre suflete, dintre bine și rău. Vlad ascultă și vocea preotului și a omului de bază, dar vocea sufletului, iubirea pentru tatăl și fratele lui e mai puternică. Și ea cere dreptate pentru doua suflete nevinovate. Vlad e tânăr, dar dreptatea nu ține cont de vârstă, iar dragostea de țară cere dreptate, dar și schimbare. Răzbunarea nu e degeaba. El  vrea moartea celor doi să fie răzbunată, ca vinovații să plătească. La fel de dur cum au săvârșit crimele. Dar poruncește ca nimeni să nu fie ucis.

Nu are timp decât pentru țara lui, dar schimbarea din inima sa nu întârzie și asta îi va pârjoli gândul că poate nu îi este sortit să trăiască în povestea unde poate fi fericit măcar pentru câteva clipe. E vinovat că-și iubește țara? E și mai vinovat că Ana are un scop în viața lui?

Adevărul întârzie, dar întotdeauna iese la lumină, oricât de mult ar dura

Până la sfârșitul timpului tot se va afla adevărul despre cine a fost Vlad, despre cum a fost el ca domnitor, dar și ca om. Vladule. e timpul pentru adevăr? Prea bine. Am studiat istoria – și a românilor și despre a altora, am avut momente când mi-a plăcut. Dar și mai multe momente când nu o puteam învăța. Nu mi-au plăcut cărțile cu subiect istoric. Da, Vladule, sunt de condamnat poate! Dar acum am și o posibilă motivație. A trebuit să ajung în 2019 și să mă întreb: ”Cât din istorie reprezintă adevărul? Cât din cele prezentate s-au și petrecut exact așa cum ne-au fost arătate și băgate în cap?

Știi ceva, Vlade? Și dacă știam adevărul despre tine, acesta tot putea fi reinterpretat, un singur neadevăr poate schimba o viață, dar și o întreagă istorie. Domnitorii, Vlad, își servesc țara, își apără țara. Dar niciodată nu vor mulțumi pe toată lumea. Toți au văzut numai cruzimea și nu au mai avut timp să vadă dincolo de pedepse. În orice pădure există uscături. Loialitate? Ai avut parte de ea, dar și aceasta e cu două tăișuri.  Și-a tăiat în carne vie. Ai iubit țara, dar câți din țara ta te-au iubit cu adevărat? Ai aflat și ce-i trădarea, iar gustul ei a trezit demonii interiori, dar și dureri cumplite.

Până la sfârșitul timpului – Vlad nu e cum crede el, ci cum îl văd alții

Nu s-a văzut niciodată ca om, ci doar ca domnitor. Și întotdeauna, părea despre sine nu reflecta realitatea, nu întru totul. Întotdeauna suntem diferiți în ochii celorlalți. Și suntem buni în ochii celor care ne iubesc. Era iubit de Ana, cea care a știut adevărul de la început, cea care a riscat totul pentru iubire.

Capul plecat? Adu-ți aminte ce i-ai spus Anei. Și fă la fel, oriunde ai fi acum. Răul de azi nu vine de la tine, răul de azi vine de la răutatea umană – care exista și pe vremea ta, crede-mă! Vine de la denaturarea adevărului și a realității. Vezi? Nu s-au schimbat prea multe. La ce folos atâta moarte?! Deși știa că Vlad nu era numai al ei, ci era al țării, abia apoi al ei. Iubirea le poate pe toate, iar Ana i-a spus cel mai mare adevăr despre sine:

Te iubesc pentru că dincolo de ceea ce arăți lumii, ai nevoie de foarte multă dragoste. Te iubesc pentru că ai un suflet bun și cald, indiferent de cum pare din afară.

Iar răspunsul lui Vlad e cea mai frumoasă declarație de dragoste, dincolo de viață și de timp.  Cine era Vlad și cum era el? Depinde pe cine voiai să scoți la lumină.

aici, în fața lui Dumnezeu, îți jur să te iubesc până la sfârșitul zilelor mele și după ce moartea mă va lua, îți jur că am să te caut în toate viețile, dacă există.

Cuvintele sunt mult prea mici în fața unei cărți atât de frumoasă, valoroasă, fascinantă

Până la sfârșitul timpului rezistă doar iubirea adevărată. E drept, e dur, e răzbunător. Dar nu fără motiv, iar sfidarea, trădarea și minciuna sunt motive suficient de plauzibile pentru a te transforma în cine nu vrei, dar trebuie. De ce? Pentru țară, pentru iubirea față de ceea ce aperi chiar cu prețul vieții.

Tot ce știam nu mai există, Raluca Alina Iorga ne invită la o călătorie în timp. Ne transformă în personaje active în povestea adevărată despre Vlad. Nici măcar nu simți că citești, simți doar că totul se petrece sub ochii tăi. Clar e că ai făcut un salt în timp și numai cel ce nu vrea să vadă, va spune că nu e adevărat. Nu ai cum să nu-l vezi pe Vlad așa cum este ca om și conducător. E visător, iubitor, sensibil, fericit, zâmbitor, gânditor, romantic. Vlad înseamnă lumină, dar și negativitate, curaj și teamă. E întruchiparea bunătății și răutății, a calmului și a furiei greu de stăpânit.

Trăiește emoții puternice la care ești martorul ocular principal. Alina Raluca Iorga iubește adevărul despre trecutul lui Vlad. Ea doar arată adevărul, fiecare îl trăiește exact așa cum este pregătit. E cartea de care mă voi simți legată emoțional toată viața.  Și ține minte: Eu nu sunt fană cărților cu subiect istoric, dar cartea asta m-a ”strigat”. M-a făcut să plâng și apoi mi s-a lipit de suflet pentru totdeauna.

Până la sfârșitul timpului – poate fi citită de oricine, dar nu oricine o va înțelege, trăi și prețui la adevărata valoare.

Cartea aceasta nu e banală, nu e doar o altă carte ce ascunde o poveste despre Vlad. Raluca Alina Iorga s-a documentat și a scris totul atât de frumos, clar și pe înțelesul tuturor 646 pagini de istorie, iubire, adevăr și timp. Cum? Sfidând timpul, ”aruncându-se” fără teamă într-un abis greu de învins. Dar ea a reușit, e o învingătoare! Este profundă în scriere, atentă, implicată total. Scrie cu penelul sufletului ei înmuiat în iubire curată.

Finalul e surprinzător, neașteptat. Dar nu se va sfârși până nu ți se va arăta adevărul.  Dar vreau să cred că nu s-a terminat, că finalul este, de fapt, un nou început pentru fiecare – dincolo de timp și spațiu.

Până la sfârșitul timpului sau cum iubirea nu se va termina niciodată, cum totul continuă la un alt nivel. Povestea care merită orice sacrificiu și învinge orice piedică, indiferent de ceea ce pare în afară.

Dacă Până la sfârșitul timpului ar face parte din programa școlară, mulți ar iubi mai mult școala, istoria, țara în care trăiesc. Și ar cunoaște adevărul despre trecutul patriei.

Până la sfârșitul timpului – nu întotdeauna este prea târziu

Pentru adevăr nu e niciodată prea târziu.  Adevărul va ieși întotdeauna la lumină. Va învinge și timpul și spațiul și distanța. Adevărul poate fi deslușit într-o mulțime de feluri. Cu ajutorul sufletelor pregătite să-l cunoască și suficient de curajoase pentru a-l rosti cu voce tare.

Faptele își vor primi răsplata, iar vinovăția va fi mai puțin puternică. Vlad va face dreptate, iar adevărul lui se va auzi prin intermediul altor voci, va fi văzut de mulți ochi. Și simțit de mai multe suflete.

Prin dreptate, se taie răul de la rădăcină. Adevărul doare, e crud. De ce ai cred că modul prin care Vlad făcea dreptate și răsplătea trădarea, îl mulțimea sau îl făcea fericit? Mulți vedeau actele de cruzime, dar nu cunoșteau trădarea de lângă domnitor. Și nici luptele ce se dădeau în sufletul lui și nici întunericul interior. Când nu știi ce se petrece dincolo de ce se vede, nu te aștepta să înțelegi consecințele.

Adevărul despre această carte..

Cartea aceasta este doar pentru cei însetați de viață, de cunoaștere, de adevăr. E doar pentru cei care pot vedea dincolo de iluzie. Pot vedea cu sufletul dincolo de aparențe. Până la sfârșitul timpului este pentru suflet, mai puțin pentru minte. Clar poți vedea doar cu inima!

Cartea asta a fost simțită, trăită, scrisă cu sufletul plin de emoție. Tot ce a fost pus în paginile acestei cărți se simte perfect. Nu ai cum să nu simți energia, iubirea pentru adevăr, dragostea de dreptate și nevoia autoarei de a lăsa în urma ei o adevărată bogăție pentru literatura română contemporană.

Într-o zi printre miile și miile de minciuni, cineva va scrie adevărul despre mine. Acea zi a fost în 2018, dar sincer spun: nu cred că exista cineva mai potrivit pentru a spune acest adevăr. Doar Raluca Alina Iorga putea spune acest adevăr despre Vlad Țepeș Basarab, într-un stil unic, iar asta dă valoare romanului, dar și autoarei.

Nu pot spune tot, căci nu ar mai avea lectura ei niciun rost sau farmec. Dar nici nu știu dacă tot ce am scris a trezit curiozitatea. Parcă scriu și nu reușesc să transmit esența.  Doar citind poți simți, poți trăi și afla adevărul. Cuvintele nu ajută prea mult în acest caz.

Lectură plăcută!

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.