Respiră, Eliza! Un îndemn în care poate fi vorba de oricine altcineva. Și eu pot fi Eliza, oricine poate fi, cândva în această viață, în locul ei – o tânără dedicată muncii sale, pasionată de ceea ce face și încurajată de propriile rezultate să meargă mai departe. Dar care trăiește parcă pe pilot automat, care are viața planificată pentru următori câțiva ani și care, îngropată în muncă, uită de restul – familie, prieteni, viață privată. Că doar are job, e bună în ceea ce face, deci e mulțumită și foarte fericită cu viața ei. Cartea asta a fost semnul de care aveam nevoie pentru a înțelege că pot încetini ritmul și că e nevoie să respir, să simt că respir înainte de orice. Un semn că prea des arăt precum tipa de pe copertă – obosită, oftând din greu și sătulă de anumite situații.

Și parcă văd că prea despic firul în patru și transform o comedie romantică în cea mai tare lecție de viață, dar dincolo de comicul poveștii, de relaxarea și starea de bine pe care o ai citind cartea aceasta, mai e și altceva – asta simt și vreau să scot în evidență și ceea ce e dincolo de cuvinte. Respiră, nu fi doar pe fugă în viața ta. Respiră, nu te asigura că faci totul așa cum se așteaptă ceilalți să le faci. Respiră ca să simți că trăiești pentru tine, nu doar pentru job-ul care-ți aduce banii necesari traiului și satisfacție profesională – e bună și ea, dar nu e totul! Respiră și amintește-ți ce e viața și ce contează cu adevărat.

Respiră, Eliza! Viața continuă, dar îți cam atrage atenția și-ar fi bine să o iei în seamă – că nu o face întâmplător. Respiră și fii atentă – fără să mai ascunzi sub preș tot ce nu-ți place, tot ce nu e chiar bine în viața ta. Că sunt destule aspecte pe care le-ai ignorat pe motiv că muncă multă, că totul e bine și că nu simți nevoie de mai mult, că vrei carieră, nu relație. Îți ocupi cât mai mult din zi – din viață, în general, doar ca să nu mai ai timp să te gândești la neîmplinire

Respiră, Eliza! – Ai șansa de care era absolută nevoie!

În momentul în care nu reușești să vezi decât ceea ce ți se pare, vine, în ajutor, cea care te susține în toate: viața. Nu, Eliza, nu ai greșit cu nimic sperând că Marius îți va răspunde la sentimentele pe care tu le nutrești vizavi de el. Nu e nimic în neregulă să-ți dorești să fii iubită de bărbatul pe care-l iubești – sau față de care simți ceva. Micul accident a fost cea mai bună dovadă că meriți să vezi adevărul așa cum este el

Nu e deloc plăcut să realizezi că bărbatul la care visai – cu ochii deschiși nu este așa cum credeai tu. Dar dincolo de vălul care ți-a redat claritatea, mai e ceva: reacția lui nu a fost foarte prietenoasă. Cât de comic poate fi, domnule dragă, să-ți vezi colega de serviciu accidentată de un neatent? Amuzamentul nu e fairplay – că nu era nimic de râs. Eliza, când un om nu e pentru tine, vei vedea asta – ți se va arăta asta foarte clar. Uneori, degeaba sperăm și visăm la cineva dacă nu e pentru noi. Dar nu este doar pentru că, Eliza, draga mea, de fapt, merităm mai mult. Ascultă ce-ți zic – spune asta o pățită.

Accidentul nu e singurul eveniment total neașteptat. Un telefon și-o veste, schimbă toate planurile și prioritățile Elizei. E forțată de noul eveniment din viața ei să uite de restul necazurilor dureroase și să se întoarcă în Mocănești. – locul unde ar trebui să fie acasă. Ajunge aici și speră ca regăsirea cu tatăl ei să fie altfel – mai caldă, să fie mai apropiat. Dar în relația tată-fiică lucrurile sunt reci – se cere o rezolvare? Cu siguranță, da! Ziceam de șansă, poate că aceasta este ocazia cea mai bună să se rezolve totul între ei.

Respiră, Eliza! – Ce vrei și ce primești, de fapt?!

De foarte multe ori ne dorim ceva din tot sufletul, dar ajungem să conștientizăm că trăim sau avem parte de cu totul altceva – chiar și opusul. Și ne revoltăm că am cerut de la viață ceva foarte clar, dar nu am primit ce-am cerut. Am pățit-o, Eliza! Și nu mi-a fost ușor să diger realitatea și să o accept – fără să mă supăr, fără să mă revolt puțin pentru nedreptate! Așteptarea și speranța ne ajută să rezistăm, să luptăm în continuare și să visăm – fără să încetăm vreodată să credem că vom primi cândva ceea ce ne dorim.

Eliza, primim ceea ce ne dorim, mă crezi? Știu că nu – și nu te judec pentru asta, căci și eu am momente când nu mai cred nimic, în nimic și în nimeni. Am înțeles că, de multe ori dorințele devin realitate , dar nu întotdeauna Dar mai mereu împlinirea nu se petrece pocnind din degete, nici nu prin modalitățile văzute de proprii ochi. Viața are propriile căi, iar dorințele modalități infinite de a se transforma în realitate. De ce-am crede că altfel nu se poate? Și câte mai trebuie puse în ordinea potrivită înainte de îndeplinire!

Eliza înțelege și că pierderile iremediabile o pun în fața unor situații pe care nu le-a mai trăit. E nevoie ca ea să se adapteze, din mers, la schimbarea asta – pe care nu a cerut-o. Ce să vezi? Nu garantez decât că nu a cerut schimbarea aceasta în forma în care a primit-o. Că nu cerem niciodată greutăți, suferințe și pierderi, dar de foarte multe ori, binele nu vine pe aripi ușoare de fluture.

Nu-i cere nimeni să uite de ceea ce o împlinește pe toate planurile, ci să fie realistă și să-și reamintească asta: cât de multe trebuie să rezolve ca să-mi pună puțină ordine în viață. Și implicit să-și acorde puțin mai multă atenție Ce a primit Eliza de la Angela și cum va gestiona noutatea din viața ei?

Ce a primit, de fapt? Confirmarea că nu a fost uitată, că nu a rămas singură și că poate reuși totul – condiția este să știe ce vrea cu adevărat. Are ocazia de a se reîntâlni cu trecutul. Ce va face de această dată? Cert e că fata nu s-a întors degeaba în Plictisești . – nu are timp să se plictisească: Abia reușește să doarmă.

Respiră, Eliza – Între vechi și nou. Alegerea

Într-un oraș mic nu ai nicio șansă să fugi de ochii nimănui. Eliza refuză să se revadă cu Cătălin – iubirea din trecut care se sfârșește prost pentru ea. Dar când te străduiești mai tare, vine la tine o fetiță care are nevoie de codițe. Și planul pică de tot. Întâlnirea cu Cătălin e la ordinea zilei dintr-un motiv ce ține de dorință și alegere, evident.

Nu au planuri de viitor. căci ea se va întoarce în capitală, la viața ei profesională, iar el va rămâne acasă, alături de fiica lui – pe care o are împreună cu nevasta plecată prin țările calde. Relații cu beneficii și scenarii care mai de care. O nouă veste o ia pe nepregătite: bărbatul divorțează. Asta schimba total situația – mă așteptam la asta încă de la început, numai Eliza a început să viseze la posibilitatea unei împăcări.

Șocul și groază revin în viața tinerei Eliza! De la agonie la extaz a fost nevoie de o discuție în intimitate, dar de la extaz la agonie oare ce-o să fie? O discuție cu voci ridicate, în plină stradă – adevărul dureros a fost spus fără menajamente. Ce urmează? Un deja vu – o situație de care ai mai avut parte, sigur nu ți-o dorești, indiferent dacă ești femeie sau bărbat.

Profesional e pe val, vrea să continue singură și îi cam surâde norocul. Asta o bucură, dar nu suficient cât să ascundă suferința din dragoste. Apare de nicăieri – deloc întâmplător, căci așa e viața, îți dă unele șanse mai repede decât te-ai fi putut aștepta, un bărbat interesant, care o încurajează și îi creionează viitorul în culori pastelate. Îi dă foarte multă încredere și nici nu vrea să o lase singură.

Alegerea Elizei m-a întristat puțin – de asta i-am dat, inițial 4,3/5. Am revenit asupra notei pentru că am realizat că nu m-a supărat decizia și alegerea ei – nici eu nu fac mereu ce vor alții și dacă nu e alegerea mea, nu am dreptul să o judec.

Respiră, Eliza! – Ce-ar fi fost dacă…?

Alegerea Elizei ar fi fost alta? Nu mă supăram atât de tare pe atitudinea Elizei față de Bogdan..

Nu alegerea m-a supărat cel mai tare, de fapt. Am înțeles că Eliza și-a dorit, a decis și așa va fi viața ei – în care nimeni nu are voie să intervină. Eu una îmi doream să văd mai mult din evoluția lui Bogdan Panait. El mi s-a părut a fi cel dezavantajat. A fost alături de ea când a avut nevoie, ca mai apoi, tot el să fie cel ”șifonat”. A ”ieșit” din scenă fără nimic altceva, căci și cuvintele bune s-au terminat parcă pentru el.

A decis, dar până la reacția finală.. e cale lungă. Poate a fost insistent, nu zic nu, dar ai uitat cum s-a purtat  bărbatul iubit? Chiar dacă ar fi avut alte milioane de argumente, alegerea ta nu o putea influența, asta e clar. Dar care a fost răsplata? Una pe care nimeni nu o merită! Asta m-a supărat – modul cum s-a terminat totul, nici măcar într-o atmosferă amicală,

Și dacă Eliza s-a purtat așa, eu voiam să mai citesc. Măcar 50 de pagini care să-l pună în ”lumina reflectoarelor” pe Bogdan Panait, să aflu cum evoluează, dar mai ales cum e răsplătit – de viață, că de oameni am văzut, pentru binele pe care l-a făcut cuiva. Oricine merită să primească mai mult pentru binele pe care-l face

Mi-au plăcut personajele? Da, chiar au fost reale și în multe situații m-am văzut ca într-o oglindă. L-am apreciat și pe Cătălin, dar trebuia să dea și cu bâta în baltă – parcă prea ușor a lăsat copila să plece la mamă și motivația pentru care a făcut asta nu mi-a sunat foarte bine. Ai rămas cu un copil, un copil pe care l-ai crescut singur. După atâta timp în care nu ți-a fost ușor, poate spune un tată așa? Sau poate-s eu prea sensibilă în unele cazuri. Eliza ar fi fost o a doua eu dacă ar fi realizat că a cam dat-o de gard – că nu e o rușine.

Vreau o continuare, un nou volum plin de emoție și profunzime. Vreau o continuare în care să văd ce mai fac personajele, cum le mai e viața, ce-au mai învățat, cât de mult s-au maturizat odată cu trecerea timpului – odată și cu experiența de viață pe care au căpătat-o. Ar fi păcat să nu înțelegem mesajele și lecțiile vieții în stil Nani.