Dacă ar trebuie să spun doar un cuvânt despre Traficantul de umbre, aș spune doar.. Monica Ramirez. I-am descoperit stilul inconfundabil încă de la prima pagină, i-am urmat traiectoria sigură – pentru ca mai târziu, să înțeleg că.. nimic nu-i sigur în poveștile Monicăi Ramirez.
Am  simțit profunzimea unei iubiri ascunse, plăcerea pentru povești întunecate, acțiunea ce pulsa precum o inimă gata oricând să explodeze, dar și doza de romantism.
Povestea întunecată va ieși întotdeauna la lumină, secretele vor fi aflate, prietenia adevărată nu va închide niciodată ochii oricât ar fi de împușcată, iubirea va ieși la iveală și se va cere acceptată și trăită, imposibilul va deveni posibil, dar niciodată atunci când se așteaptă asta, ci doar atunci când răul va fi tăiat de la rădăcină. Lumea lor se va zdruncina, va fi pătată de sânge și va dispărea, iar din acest carusel..scapă doar cine poate.
O poveste precum o călătorie,  unde ești întâmpinat întotdeauna de provocări, unde piedicile trebuie înlăturate cu orice preț, unde moartea nu este cel mai rău lucru care se poate întâmpla. O poveste unde întunericul se lasă greu penetrat de lumina adevărului, unde ești întotdeauna pus la încercare, unde iubirea e prea puțin importantă, dar ajungi să te mulțumești cu cât se poate și cu când se poate. Niciodată când ai avea nevoie de ea ca de aer.
Într-o povestea a umbrelor nimic nu se învinge cu ușurință, nimic nu e întâmplător. În povestea lui Sybille și a lui Laurence nimic nu este ceea ce pare, nimic nu prevestește ce are să se întâmple, iar schimbarea ce are loc în sufletele lor, va face cumva diferența. Ea nu fuge de destin, iar el.. el caută un destin în care să existe ea. O continuă căutare prin adevăruri neacceptate și destine curmate – ce primesc o nouă șansă.
Monica Ramirez dă naștere unor personaje atât de reale, de umane, iar în drumul lor spre libertate, ajungi să-i cunoști atât de bine, să-i consideri prieteni sau dușmani, sî-i iubești sau urăști.
Traficantul de umbre  este labirintul în care mi-am regăsit și eu sufletul, mi-am regăsit amintirile și-am retrăit cel puțin o etapă din viață: dorința de libertate, nevoia de a trăi departe de tot ce nu te reprezintă, alături de oamenii care te cunosc și te acceptă așa cum ești.
Întuneric, suspans, arme, droguri și secrete. Foc, acțiune, luptă cu sine și cu alții, abandon, căutări, regăsire, șansă, iubire și o viață nouă.
Traficantul de umbre de Monica Ramirez este despre nevoia de a înlătura umbrele trecutului, dar și ale prezentului, despre necesitatea de a pătrunde acolo unde teama nu te abandonează niciodată, nevoia de a trece prin întunericul sângeriu – ce transformă în totalitate.
Organizații secrete, luptă crâncenă, dar fără Alina Marunescu. Iubire ce nu ține cont de distanță, de piedici, de gratii – ea poate fi oricând liberă să trăiască, să unească suflete, să le apropie oricât de departe ar fi.
Traficantul de umbre  este un joc periculos, un puzzle ce se conturează doar în negru și alb, o poveste în care nu există cale de mijloc și nici jumătăți de măsură. O fugă continuă din calea adevărului, o cursă contra cronometru, un curaj colosal  pentru personaje cu caractere puternice – curaj de a pătrunde în cel mai întunecos necunoscut și a trece prin el, dar și de a distruge totul în cale.
În Traficantul de umbre totul se miscă nebănuit de repede, totul capătă forță și culoare.
Durere, crime, condamnări, pericole, omisiunim nesiguranță, alegeri, destin cu cărări nebănuite, speranțe și… moarte, dar nu nepărat una fizică.
Traficantul de umbre este caruselul care te poartă și prin suflet, nu doar prin locuri unde-ai visat cândva să ajungi. Este cel care te descompune și te ajută să te refaci, te ajută să crezi, să speri și să ai siguranța unui lucru: acela că nicio așteptare nu este zadarnică, nicio iubire nu este doar durere.
Mulțumesc mult, Monica Ramirez pentru carte. Traficantul de umbre vrea să-ți spună și ție povestea lui. Îl găsești ușor aici, iar el te va căuta foarte repede acasă. Citește un nou roman ce te va purta într-o lume nebănuită, bântuită de rău, dar luminată de puterea iubirii.
Later edit: Simt nevoia, chiar dacă e mai târziu, să mulțumesc Traficantului de umbre. Să-i mulțumesc pentru tot ce mi-a dăruit: umbre de curaj, de zâmbet și claritate. Îi mulțumesc pentru faptul că nu a renunțat atunci când i-a fost mai greu, că nu a lăsat niciodată sufletul să cedeze, iar speranța să se piardă. Mulțumesc pentru faptul că mi-a arătat că fiecare are dreptul la fericire, la iubire, la o nouă viață departe de umbre și teamă.
Traficantul de umbre mi-a dovedit că niciodată nu e prea târziu, că există un moment potrivit pentru toate, că târziu este doar atunci când abandonezi dorința care-ți arde interiorul. Acesta este Traficantul de umbre: toți au crezut că-i cunosc umbrele, dar nimeni nu a pătruns în lumina din interiorul lui.