Antidotul, Cristina Boncea încheie povestea familie Sugar – o poveste inedită, care nu cred că și-a dorit să șocheze, ci doar să tragă un semnal de alarmă, să spună foarte clar că:

Nu ceea ce se întâmplă contează cu adevărat. Esențial este ce ne învață tot ce ni se întâmplă și cine suntem cu adevărat după aceea.

Nu contează cât experimentezi, ci cât de mult înveți, când te oprești cu ce rămâi. Cu siguranță, atunci când experimentezi ești cineva, iar când alegi să te oprești ești schimbat, transformat – o variantă mult mai bună a propriei ființe.
Nu experiența șochează, ci rezultatul ei. Ești cu atât mai șocat atunci când nu te mai recunoști, dar ai transformat experiența într-un refugiu – un mod de a te ascunde, de a refuza să accepți o realitate dureroasă și cu lipsuri, iar când cea care lipsește din peisajul cotidian este propria soră, totul devine infinit mai dureros și mult mai greu de depășit.
Antidotul este cel care oferă răspunsuri, care elucidează misterul, care face lumină, dar și romanul care pe mine m-a intrigat cel mai tare. Am oferit **** pentru că totul s-a terminat brusc, pe alocuri mi s-a părut a pe fugă, iar Cristina Boncea are potențial, se poate juca frumos cu imaginile, emoțiile, cu senzațiile – toate prin cuvinte.
Antidotul vorbește despre adevăr, durere, realizări, despre maturizare, atitudine, decizii, abandon, suferință, măști căzute, claritate, regrete, pierderi. Vorbește, în spatele cuvintelor despre simplitatea cu care îi poți răni pe cei dragi, despre minciunile care transformă totul în necunoscut.

Viața într-o minciună frumoasă, tot minciună rămâne oricât de frumos este împachetată.

Antidotul spune povestea oricărei adolescente care caută răspunsuri, care caută să înțeleagă, să se integreze, caută adevărul. Adevărul iese mereu la iveală, iar el poate răni, dar măcar  nu trăiești scufundată în minciuni.
Hyena va afla adevărul și va fi mai curajoasă decât m-am așteptat. Tentația de a ceda, de a porni pe drumul fără întoarcere..este mare, dar realizează că nimic – nici minciunile, nici adevărul, nici ea nu o vor aduce pe Becks înapoi.Acesta este unicul adevăr care va mai conta pentru ea.
Întreaga trilogie este o lecție de viață! Octopussy, Becks merge la școală, Antidotul, are un mesaj clar, dar numai cine nu vrea să treacă bariera propriei limite se va criza, oripila, șoca. Antidotul e despre cicatrizarea rănilor, despre acceptare, despre renunțări. E despre încheierea unei etape a vieții. E despre protecție, salvare și iubire. Despre neputință, falsitate.
Dar este și despre cum poți să devii actor în propria viață, despre alegerile pe care le faci pentru a merge mai departe, a salva. E despre decizii radicale, despărțiri dureroase și conștiință încărcată.

E despre familie dezbinată, despre copii lăsați să se descurce, să dea piept cu viața, să experimenteze ce vor, cât vor. Este despre falsa nepăsare, despre zbucium interior, despre iubire și suferință.
Boală sau răzbunare? Răzbunarea este cea mai dureroasă boală, care ucide, care marchează, care schimbă. Și nimic nu va mai fi la fel pentru Hyena și familia ei.Adevărul va schimba toată imaginea din mintea mea. Antidotul este la fel de tulburător, de dureros, dar și eliberator. E un medicament administrat acestei povești care se încheie.
Nu m-a deranjat limbajul, nici măcar româno-engleza. Nu m-a deranjat nimic, voiam doar ca finalul să fie mai învăluit în mister, să fiu ținută mai mult în suspans – totul s-a dezvăluit repede,  iar Cristina putea dezvolta mult mai mult.

Antidotul  nu e antidot dacă nu înveți ceva.

Apără familia cu orice preț. Apără-te de cei care vor eliminarea ta cu orice preț. Fă ceea ce poți pentru ca cei dragi, să fie bine și în siguranță! Dar dacă ai avea de ales între familia ta și cei care îți controlează viața, ce ai alege? Cât de departe ai merge? Ce ai fi în stare să faci? Ai face totul chiar dacă ai ști că familia nu te-ar înțelege, nu te-ar recunoaște și te-ar acuza?
O poveste, lecții de viață și alte întrebări. O trilogie tulburătoare, dar care merită atenție. Merită mai mult decât critici și etichete pierile.
Felicitări, Cristina Boncea! Aștept următoarea carte – știu că poți! Aștept să te autodepășești, să te înalți! Antidotul nu poate lipsi. Ia-l în biblioteca ta de aici.
Mulțumesc mult, Cristina Boncea pentru încredere și pentru colaborare. Să scrii, iar eu să te citesc și în 2017!