Dacă mă crezi nici nu știu cum să încep această recenzie. Iar eu mereu am ”probleme” cu începuturile atunci când vine vorba despre scris – niciodată nu știu cum să încep. Despre această carte.. aș putea să-ți spun că mi-ar fi fost mai ușor să încep – dacă o lăsam citită pe jumătate. Atunci aș fi scris cu ”nervii” pe care mi i-a adus în dar această poveste. Dar cum am lăsat-o – hotărâtă să nu o termin, așa repede m-am schimbat. Și-am terminat-o. De ce? Pentru că mi-era imposibil să cred că povestea dintre Jace și Carol e doar o alergătură ce mi-a adus aminte de veșnicele conflicte dintre șoarecele care nu se lăsa ușor prins de pisică.
Și tocmai revenirea mea a schimbat și nota acordată cărții. Toată peripeția cu O pereche criminală – care mi-a făcut nervii zob, s-a încheiat cu bine, cu mine calmă, cu personajele principale în afara oricărui pericol și cu o notă bună.
Dar până la final, ohhhhooo cât a fost și câți nervi mi-am făcut, câte palme mi-am dat și câte tentative de crime am mai avut. Da, știu e doar o carte, o poveste, dar m-a disperat atitudinea masculului Jace, dar nici domnișoara Carol nu m-a scutit de urlete și dorințe macabre, serios!
Văd că iar vorbesc mult, fără să spun ceva anume. Vorbesc mult, dar nu de la început, iertare!
Începutul este cel care te face să râzi. M-am trezit zîmbind încă de la prima pagină. Am recunoscut stilul fetelor, m-am relaxat, am răs, dar nici măcar nu bănuiam ceea ce mă așteaptă. Jace și Carol locuiesc în aceeași casă, par că nu se înghit, dar se intersectează la fiecare pas. Iar rezultatul este întotdeauna cu scântei. Sunt exact așa cum am zis, ca șoarecele și pisica mereu frustrată că nu-i ies planurile.
Se mai ciondănesc, se jignesc – a se înțelege faptul că Jace jignește fără să gândească de două ori, apoi se iubesc. După nici cinci minute se contrazic iar. Și știi ce m-a enervat maxim? M-a enervat Jace – normal, dar Carol m-a terminat, căci încasa fiecare jignire, se lăsa etichetată și făcută preș de către unul mai rău ca ea. M-a durut pe mine fiecare jignire. Și ea nu a putut scoate nicio frază care să-i închidă, gura, să-l pună la punct. Am așteptat o schimbare, am sperat până în ultima clipă să i se lumineze mintea, să răspundă cu acceași ”armă” tăioasă – vorba, dar de unde? Pe Carol nu o scoți din pasul ei, și pace!
E adevărat un lucru: toți cei ce trăiau sub același acoperiș, erau acolo doar pentru că Simon, Omul -Umbră i-a salvat, dar asta nu însemna că fata asta trebuia să înghită tot, să fie fără pic de mândrie și să renunțe așa ușor la decizia de a nu se lăsa călcată în picioare de cineva – oricine ar fi fost. Până și Simon se purta mai frumos cu îndrăgostita Carol, iar eu am ajuns în punctul în care, uram protagoniștii, dar îl iubeam pe Simon – era mai uman decât bestia de Jace.
Am așteptat maturizarea lui Jace multe sute de pagini. Am așteptat ca și Carol să pună piciorul în prag dacă tot nu mai avea cum să fugă de Jace, dar apele s-au liniștit prea puțin timp. Și doar ca să se tulbure și mai și. Pericolul pândește, tensiunea crește la cote alarmante, misiunile nu mai țin cont de nimic. Lucrurile cam scapă de sub control, Carol este în pericol, agitația e maximă.
Totul o ia razna, chiar și Jace, dar asta nu mai miră pe nimeni, așa-i? În plină ședere de împlinit o misiune importantă – foarte importantă voiam să spun, lui îi tună mintea un plan nebunesc. Și nu se lasă până nu-l duce la îndeplinire, chiar dacă asta înseamnă să se folosească de forța lui fizică, dar nu numai. Așa se văd toți, în miez de noapte într-un loc în care nu mergi niciodată în pijamale și papuci de casă.
De aici. taifunul face prăpăd sigur! Toată viața personajelor, a găștii nebune, se schimbă radical. Dar crezi că se liniștește careva. Nici gând! Ăștia nu au nicio șansă, iar vindecare pentru ei nu există!
Dar totuși.. sunteți curioși ce-au făcut șase tineri cu acea misiune extremă? Nu știu dacă să spun sau să cresc și eu tensiunea cu ceva grade..ups.. cuvinte bine alese. Au scăpat întregi, dar le-a bubuit inima mai ceva ca o petardă de Revelion, le-au tremurat picioarele mai ceva ca niște arcuri, iar teama le curgea prin vene.
Au privit în ochi răutatea, au tăcut în fața unor ochi îngropați în gheața indiferenței, au ascultat cu sufletul la gură acuzațiile și sentința, au înțeles. fără să comenteze, că în viață. soluția nu este bunătatea, ci doar ”Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte!” Au simțit libertatea. dar nu au îndrăznit să-și cânte victoria, iar bucuria lor a fost tăcerea.
Odată cu această misiune, toți au avut parte de o răsplată peste așteptări: au cunoscut și-au privit în ochi adevărul, au aflat tot ce stătea în spatele întunericului ce nu putea fi străpuns nici măcar cu satârul.
Finalul vine cu elucidarea misterului. Da, am aflat și eu puțin pe Jace, dar pe Carol tot nu, iar adevărul nu face decât să mă bucure că am revenit la sentimente mai bune și am terminat de citit romanul. Ehee. dar cu nervii mei..cum rămâne? În niciun fel! Ei au existat și vor rămâne în amintire.
Să ne înțelegem: m-au enervat personajele, iar faptul că am aflat de ce a fost Jace un prost cu majuscule, nu-mi schimbă părerea despre astfel de persoane. Dacă aș cunoaște un astfel de macho în viața reală, l-aș bate cu tigaia și polonicul în cap în fiecare zi – asta pentru că tot voia Jace mâncare gătită de Carol. Acuma, serios! Cât de inuman să fii? Cât  de îndrăgostită ca să poți trece peste toate?
Vei rade, iar dacă ești ca mine, sigur vei avea parte și de momente în care vei exploda de nervi. Vei urî personajele, apoi le vei iubi din nou. Cuplu criminal m-a făcut să-mi doresc puteri supra-naturale ca să-l pot plesni pe Jace la fiecare 60 de secunde.
O pereche criminală de Davine M. Vesco și Lexi B. Newman spune povestea celor doi nebuni – și a celorlați de lângă ei, dar în spatele acestei povești care te face să râzi cu lacrimi și să ai palpitații din cauza nervilor, este mai mult. Este întotdeauna mult mai mult!
O pereche criminală este reacția durereoasă, nebunească, criminală, atunci când pierzi pe cineva drag, cineva pe care iubeai mai mult decât propria viață. Este crima interioară, dispare orice urmă de umanitate, dar și nevoia de a îndeplini ceea ce poate (re)aduce liniștea în interiorul și viața ta.
O pereche criminală reamintește faptul că orice început are și un sfârșit, că nimic nu e veșnic și că în fiecare zi poate începe o nouă etapă pentru oricine!
O pereche criminală (este) neconvențională, aproape ireală și imposibilă..îți poate schimba starea de spirit de zeci de ori până la final!
Mulțumesc mult, Davine M. Vesco și Lexi B. Newman! Mulțumesc mult pentru încredere! Mulțumesc pentru faptul că mi-ați pus răbdarea la grea încercare! Succes pe mai departe!
Bookcaffe mulțumește tuturor autorilor și colaboratorilor pentru încredere acordată și în 2017! ❤