Printre salate, sarmale și restul meniului festiv, zic să mai bag un articol literar, căci măcar literatura și lectura ne ține mereu supli, indiferent de cantitatea consumată. Să consumăm literatură pe pâine integrală și să lăsăm bombele calorice pentru cei care nu au niciun stres cu greutatea.
Fix despre greutate vorbesc și eu aici. Anca și cărțile mă pune în fața celor mai grele alegeri, dar promit solemn: printre strănutul insistent, am să izbutesc, iar răspunsurile și stilul în care voi scrie, mă reprezintă total.

1. Ce carte urăști să iubești?

Urăsc să iubesc aceste romane care-mi fură ochii și sufletul de la prima vedere – prin copertă, culori, titluri și descrieri ce mă lasă fără replică, fără aer, ci doar cu dorințe arzătoare de a le avea imediat și de a le citit pe toate în același timp.
Urăsc să iubesc fiecare carte a autorilor români ce mi-au intrat la suflet – ei ca oameni și ei ca și ”părinți” a ”copiilor” literari, iar aici nu aș putea să dau nume, dar iubesc să urăsc thrillerele fabuloase, dramele sfâșietoare, iubirile ce nu apun vreodată, toate poveștile fantasy care mi-au furat ore de somn și m-au încălzit în fiecare moment rece.
Urăsc să iubesc fiecare  nouă carte ce se află pe lista mea de dorințe și care habar nu am cât vor rămâne acolo, căci urăsc faptul că nu am card fără limită de credit. Dacă s-ar inventa unul exclusiv pentru cărți, al meu ar fi.. fără să mă gândesc și fără să regret!
2. Ia personajul masculin preferat și personajul feminin preferat și pune-i împreună. Ce cuplu nou-format avem? 
Deja am dat de greu și-aș fugi ca la cross. spunând că am treabă multă, că mă așteaptă  niște castraveciori murați foarte veseli. Oh, ce alegere grea! Gata. știu! Aș face schimb de genuri literare. Thriller-polițist și History- roamance. Lângă Aliona din Blestemul moștenirii, de Mirela Oprea, l-aș pune pe Marius din seria Alina Marinescu, de Monica Ramirez. Ce-ar fi? Dar eu vreau să merg mai departe și să vă provoc imaginația. Ce ziceți dacă Aliona ar fi schimbată cu Alexandra? Cum ar face față geamăna unui bărbat ca Marius? Se lasă cu scântei!
3. Ce personaj ai lua cu tine în călătorie și ce lecție i-ai da? 
Haha, îmi sclipesc ochii de amuzament! Pot să iau două personaje? Știam eu că da. Păi să spunem că l-aș invita pe Brett (Seria Alina Marinescu) și pe Jace (O pereche criminală). Cel mai sigur lui Brett ar trebui să-l ajut să se relaxeze pentru ca eu să fiu în siguranță. Ce lecție? Asta o va extrage din ceea ce am să-i spun. I-aș spune de câte ori mi-am dorit să-l căsăpesc, de cîte ori mi-am dorit să-i șterg zâmbetul perfid de pe moaca acră, cam de câte ori mi-am dorit să-l opresc din dorința lui de a face rău. Și l-aș ruga să-și imagineze cam de câte ori mi-am dorit să-l omor – așa cum au sfârșit mulți nevinovați din vina lui. L-aș asigura că nimic nu e întâmplător și că nimic nu este pentru totdeauna și că mereu există cineva care e mai puternic decât el și răutatea lui!
Lui Jace i-aș sparge fața pentru modul mizerabil în care s-a purtat. L-aș asigura că m-aș duce oriunde aș vedea cu ochii și nu aș mai citi dacă toți masculii din realitate și din cărți ar fi ca el! Dar și să nu mai enerveze pe nimeni așa cum a făcut-o cu mine!
4. Un titlu clasic și unul contemporan, ambele plăcerile tale vinovate. Care sunt? 
Aici iar nu știu exact ce să zic… După o mie de ani de gândire…
Cu riscul de a o prea snoabă pentru unii, neserioasă și cititoare de duzină. dar nu mă interesează etichetele și nici părerea altora despre cum mă văd eu în ochii lor – eu știu cine sunt, cum sunt și am curaj întotdeauna să mă privesc în oglindă.  Dacă e vorba de plăceri vinovate, atunci asta să fie. O spun fără nici un fel de regret: Umbrele lui Grey și Fluturi. Știu că nu îndeplinesc prea bine cerințele. dar sunt plăceri vinovate. Și mi le asum!
Vei spune că cele două nu se încadrează la literatură. Ai dreptate, dar îmi asum alegerile! Eu le-am citit și mi-au plăcut! Și recunosc asta – mulți nu o fac de teama criticii și a etichetelor. Am mai spus-o de nu știu câte ori, Umbrele lui Grey mi-a plăcut nu pentru scenele explicite, nu pentru că e bine scrisă. Mi-a plăcut pentru că am descoperit o poveste în tipul de comportament pe care-l manifesta Christian față de Anastasia. Pe Irina Binder o cunosc și o respect! Îi respect munca, îi respect modul de a gândi, o apreciez enorm pentru curajul ei, pentru puterea ei, pentru faptul că este un om ca și mine. Pe mine nu mă privește ce se spune despre Fluturi, eu am citit cartea și am părerea mea. Eu am vorbit cu Irina și știu ce-am simțit – am încredere totală în intuiția mea. O iubesc pe Irina Binder din multe motive, iar unul dintre ele este acesta: a încasat critici la greu, dar nu a renunțat. A  mers mai departe! Și-a văzut de pătrățica ei și a acceptat fiecare opinie – ceea ce ar trebui să facă toată lumea, fără să mai strâmbe din nas. O apreciez că a devenit imună la răutatea din jur – eu mai am de muncă..
Posibilele viitoarele plăceri vinovate vor fi cărțile lui Andrei Ciobanu și Calendar Girl. Am de gând să le citesc și nu am așteptări de la nici una dintre acestea, dar le voi citi pentru relaxare, cu plăcere – știind că-mi vor odihni mintea obosită de răutatea ce a ajuns să ne caracterizeze.
Îmi asum ce-am scris, dar nu vreau să redeschid Cutia Pandorei, nu vreau scandaluri, Hai să învățăm să nu ne mai isterizăm, să fim mai permisivi cu oamenii și cu cărțile.
5. Ai dăruit vreodată altora cărțile pe care și tu le-ai primit cadou? 
Da, am dăruit! Dar nu înainte de a mă convinge că le am. Nu înainte de a întreba pe cea de la care am primit cadoul dacă pot să bucur și pe altcineva cu acele minunății. Uneori am dăruit exemplarul primit…doar pentru că era în țiplă. Și dacă tot făceam un cadou, mi-am dorit să-l ofer cu dovada că nu a citit nimeni acea carte. Am dăruit exemplarul nou – nouț pentru că respect pe toți cei cărora le dăruiesc bijuterii literare.
6. Ce carte a copilăriei nu recomanzi pentru a fi citită? De ce?
Nu am citit în copilărie prea multe cărți. Nu aveam acest obicei sănătos pe vremea aceea. Cumva am regretat, căci am pierdut multe călătorii fabuloase – pe care acum nu le-aș mai simți poate la fel. Dar mai am o șansă: să le citesc, într-o bună zi, împreună cu minunile mele.
7. Ce carte ai recomanda pentru a fi introdusă în programa școlară?
Aici e mai simplu. Sau poate nu. Am ales Minunea lui Palacio și Melody. Povestea unui copil., Laura E. Richards. Am să-ți spun și de ce. Ambele vor atrage foarte mulți elevi, multora le va plăcea și le va deschide apetitul pentru lectură. Un al dolea motiv ar fi faptul că, ambele povești scot în evidență copii cu nevoi speciale, povești în care se pune accept pe ochii sufletului, pe frumusețea interioară, pe intuție, pe adevăratele nevoi. Și un al treilea motiv ar fi faptul că.. avem nevoie de modele adevărate, avem nevoie ca de aer de predarea unei lecții, pe care să le învețe oricine: lecția acceptării și a iubirii (credinței ca stare, nu ca religie).
8. Ai folosit vreodată o carte și în alte scopuri în afară de lectură? 
Cum ar fi? Ștersul paharelor sau poate pentru geamuri? NU și nici nu aș face asta vreodată! Dacă te referi la ideea de decor frumos, impresionant și care să dea bine – și pentru a crește în ochii musafirilor, răspunsul meu este tot NU, căci am ajuns la vârsta la care nu mai vreau să impresionez pe cineva.
9. Ai și un raft cu cărți ”de citit la pensie” sau devorezi tot? 
La câte cărți necitite am în bibliotecă, sigur o să am și pentru ”de citit la pensie”. Și ceva îmi spune că  se vor aduna încontinuu.
10. Ai praf de zâne și poți face schimb de locuri cu un personaj. Unde mergi? 
Nu pot să aleg, dar cred că aș vrea să fiu în pielea fiecărui personaj greu încercat în cărțile citite până acum, cărți care m-au durut la propriu. Uite că știu și un personaj: Elsa din romanul cu același nume, roman scris de Florina Sanda Cojocaru.
11. Ai o baghetă magică și poți scoate de pe piață un gen literar. Care ar fi acela?
Chiar și în cazul în care aș avea bagheta magică, nu aș elimina genuri literare, dar sigur aș folosi bagheta aia în alte scopuri – tot pentru eliminat, dar nu cărți, ci răutatea care urâțește atât de tare ființa umană.
12. Ce autor apare cel mai des pe rafturile tale? Cărțile semnate de el, nu el, ca să ne înțelegem. Eh, acum dacă ar apărea peste noapte și autorul meu preferat, zău că nu m-aș supăra. 
Nu știu exact și nici nu am fost curioasă să aflu exact răspunsul la întrebarea asta, dar dacă mă gândesc acum puțin, s-ar putea să nu mă înșel când spun că am cărți din anumite colecții: de la Cotidianul (costa 5 lei cartea), de la Biblioteca pentru toți cu Jurnalul Național, Mai era o colecție – Cartea de buzunar, dar și cărți de dezvoltare personală, psihologie și motivaționale. Să nu uit de Cărțile Romantice și Iubiri de poveste.
13. Ce carte regreți că ai cumpărat?
Nu regret achiziția cărții, dar m-a dezamăgit destul de tare Iubesc să fiu femeie, Hedi Hoka.
14. Numește o carte care ți s-a părut dificilă.
Nu știu de ce am rămas cu impresia că prima și ultima carte a lui Dan Brown, Codul lui DaVinci este dificilă – motiv pentru care nici măcar acum nu am citit-o! La fel cred și despre cărțile lui Igor Bergler – habar nu am de ce!
15. Ce părere ai despre oamenii care nu citesc? 
Nu am nicio părere. Nu-i judec deloc! Pot doar să vorbesc despre cărți cu oricine nu citește, nu pentru a convinge să citească, ci pentru a vedea, pe viu, cum s-a schimbat viața mea de când sunt cititoare împătimită! Altfel nu e treaba mea până la urmă cum își irosește timpul și banii un necititor. Doar pot să bănuiesc un lucru: că se simte singur, că este de foarte multe ori trist, că se simte coleșit de realitate și spune  foarte convins că ”nu poate schimba realitatea în care trăiește”. Răspunsul meu la o astfel de afirmație este una singură: Se poate! Se poate sigur! Deschide o carte și citește – și deja realitatea ți s-a schimbat radical.
Mulțumesc mult pentru provocare, Anca! Greu m-am apucat, greu mă și opresc, după cum observi!
Dau mai departe tagul Andreei de la Serial Readers.