Oscar și Tanti Roz, Eric-Emmanuel Schmitt  este universul în care plângi, râzi și trăiești miracolul cu fiecare respirație. Cartea aceasta are ceva, are ceva ce te face să o iubești și să o recitești de un infinit de ori, E cartea care, deși vorbește despre ceea ce stârnește groază și teamă multora, reușește să te facă prezent, conștient, responsabil și recunoscător.
Cât de dureroasă poate fi realitatea, cât de dureroasă e atitudinea unor oameni – ce se află în afara situației pe care tu o trăiești, cât de repede pot trece alții peste un rezultat, o realitate și un alt destin ce se curmă sau își ia zborul spre univers, bucurându-se de libertate deplină.
Oscar este o dovadă că miracolele există, că bunătatea nu încape într-un suflet întunecat, că răutatea și bunătatea nu vor locui niciodată în același suflet, că… de la teamă la zâmbet nu este decât un pas. Pentru orice copil ca Oscar.. pasul sau zâmbetul poartă un nume: tanti Roz.
Oscar și Tanti Roz de Eric- Emmaluel Schmitt este cartea care te face să plângi și să răzi, cea care te poartă pe aripile unei povești, dar care-ți scoate în evidență un adevăr crunt. Nu boala este problema, ci modul cum te raportezi la ea. Nu boala este reala problemă, ci atutudinea pe care o ai în fața acesteia. Nu boala este problema esențială, ci ceea ce înveți din ea, care parte alegi să o vezi și să o simți. Nu boala e problema, ci dacă mai rămâne alături de tine cineva.
Boala sperie, umple sufletul de teamă, de durere, de întrebări, dar tot ea spune și despre puțina fericire adevărată pe care ai simțit-o până atunci, despre cât de puțin ai zâmbit, despre cât de puțin te-ai gândit la tine, la sufletul tău și la ceea ce îți dorești cu adevărat, de cât de multe neînsemnate ajung să ne atingă inima, să ne provoace durere și tristețe, despre nimicurile care ne răpesc strălucirea și ne lasă fără un scop în restul zilelor.
Ce-ai face dacă ai auzi, din întâmplare, că mai ai puțin de trăit? Ai fugi departe? Ai aștepta sfârșitul? Te-ai supăra pe cei din jur și ai refuza să-i mai vezi? Toate acestea, probabil.
Uneori.. e nevoie de un singur cuvânt pentru ca totul să se schimbe, pentru ca o rază de speranță să reapară de după norii gri. E nevoie doar de un zâmbet, doar de o activitate care să te ajute să te deconectezi de la realitate, care să-ți ofere energie bucurii mărunte – de aici vine fericirea.
Oscar și Tanti Roz animă toată durerea, toată tristețea cu umor, cu calm și maturitate. Când alții și-ar trage plapuma pe ochi și ar plânge amarnic, Oscar află de la Tanti Roz cât de important este să comunici, să spui ce simți, să ai un prieten, să-ți așterni sufletul pe o bucată de hârtie – ce nu șterge și nu schimbă trecutul, nici viitor, ci doar înfrunusețează prezentul.
Amuzant de serios este Oscar în dialogul lui cu Divinitatea, simplitatea exprimării, gândirea matură de copil – parcă transformat de o realitate ce atârnă greu pe umerii lui, nevoia de a trăi și de a se bucura de tot ce urmează, pune cititorul în fața unui amalgam de evenimente – ce se desfășoară rapid, dar care aduc în suflet o ploaie caldă de sentimente, senzații stranii, dar și plăcute.
În momentul în care toți se feresc să spună adevărul lui Oscar, Tanti Roz îi vorbește despre un alt adevăr: cu toții avem parte de timpul nostru limitat, cu toții vom ajunge, sau nu, în situația copilului, dar rezultatul va fi mereu același: Limita, sfârșitul unei povești – pentru a începe o altă poveste – una mult mai complicată.
Ce știm noi aștia mari, dar nu aplicăm niciodată? Știm adevărul, dar niciodată nu acționăm, nu ne grăbim să trăim fiecare zi. Tot amânăm pe mâine, pe săptămâna viitoare, luna sau anul viitor.

Ceea ce amânăm astăzi, nu mai trăim niciodată.

Da, ceva de genul acesta spunea și Octavian Paler, și avea mare dreptate. Trăim mereu pe fugă sau cu întârziere, iar apoi regretăm ceea ce am spusm ceea ce nu am făcut, ceea ce nu am spus, ceea ce am iubit, că n-am iubit. Așa suntem noi. Și nici măcar boala nu ne trezește din amorțeală. Dar nici moartea ce bate la ușa sufletului, nu ne trezește. Și eu încă amân…

Trăim degeaba, murim un nimeni…întotdeauna nefericit.

Această zi nu o mai întâlnim în restul vieții noastre, dar noi amânăm, căci nu avem mașina, casa, banii, oamenii, nu suntem susținuți. O să trăim când vom avea totul aranjat, dar nu uita: niciodată lucrurile nu se așează perfect atâta timp cât amâni să acționezi în direcția aia.
Oscar – mulți de Oscar an mai cunoscut (fața în față sau doar din auzite) a fost un copil fericit. Și-a trăit viața fără teamă, căci a știut că ARE TIMP. A avut timp să iubească, să se bucure, să obosească și să îmbătrănească.

Oscar nu a pierdut timpul, ci l-a câștigat, nu a pierdut nici o luptă cu viața, ci a gâștigat războiul. Marele război.. al indiferenței!

Fii întotdeauna un Oscarm chiar dacă nu ai o Tanti Roz alături.
Simțiți viața, trăiți, bucurați-vă, mulțumiți și învățați! Fiți, dăruiți, iubiți, iar mulțumiți pentru ceea ce sunteți.
Dacă încă nu l-ai cunoscut pe Oscar și Tanti Roz, nu mai amâna întâlnirea cu ei, te rog eu. Nu e o carte de plâns. E o carte de iubit, citit și recitit.
Lectură plăcută!