Tovarășul Koba, Robert Littell (Editura Publisol) – Recenzie

Tovarășul Koba e genul de carte care te convinge rapid să nu amâni prea mult întâlnirea cu ea. Coperta e grăitoare, iar povestea e  cu atât mai emoționantă. Când în rolul principal este un copil de câțiva anișori, iar povestea este relatată prin ochii lui , parcă ai vrea să citești cu viteza luminii. Leon m-a cucerit iremediabil, iar Koba este imposibil de uitat. Două personaje, pe cât de simpatice în toate interacțiunile lor, pe atât de puternice și remarcabile, fiecare în felul lui.

Ficțiune istorică îmbrățișată într-un moment în care războiul nu e doar istorie, subiect de film sau de carte și nici măcar tema principală în cazul de față, poate deveni o poveste captivantă despre curaj, învingerea fricii și explorarea necunoscutului. E despre curiozitatea dorința unui puști de a ști cât mai multe despre cel care spune că îl ajută pe Stalin.

Poți oare face abstracție de situația actuală pentru câteva ore? Dacă da, am pentru tine o invitație: citește aproape 200 de pagini și vezi singur ce efect poate avea Leon asupra ta, ce îți transmite acest copil și cu ce rămâi. Eu am rămas cu emoție și apreciere infinită.

Ce defecte poate avea un copil care nu face altceva decât să accepte un castron cu două cupe de înghețată de vanilie și sirop de ciocolată? Ar fi putut să refuze deliciu, să refuze să-l urmeze pe bătrân, să nu-l mai viziteze în nicio altă zi. Întâlnirea lor a avut un scop important.

Tovarășul Koba – Cum poate începe un copil o poveste?

Eu sunt Leon și nu știu de unde să încep să-ți spun povestea mea. Tata a fost un cunoscut fizician atomist, dar asta nu l-a ferit de moarte, ba chiar i-a provocat-o. O mai aveam doar pe mama, dar și pe ea am pierdut-o. Crede-mă, am văzut totul, dar nu am putut să o salvez. Nu am putut împiedica să fie luată și dusă la închisoare. Eu sunt curajos, dar și mic pentru a opri nedreptatea făcută. Ea e asistentă la spitalul din Kremlin și știu că nu a făcut nicio greșeală– am aflat mai târziu că e acuzată de complot. Atunci când au venit după mamele copiilor din celelalte apartamente, eu eram ascuns și nu m-au văzut.

Am rămas singur și trebuie să înfrunt realitatea. O să învăț să mă descurc singur, să fac față greutăților fără să mă plâng. Sunt orfan, iar singurul meu sprijin sunt ceilalți copii – nici ei nefiind pregătiți să ia viața în piept.

Ce înseamnă să mă descurc singur la 10 ani ai mei? Învăț în timp ce e necesar să mă păzesc, să fiu în siguranță, să am cu ce să mă îmbrac și să-mi procur hrana de fiecare zi. Cum fac asta? Imaginează-ți camere secrete. tuneluri înfricoșătoare și mult curaj din partea mea. Nu știu exact ce o să fac, dar știu că trebuie să reușesc. Și să rămân acasă – să mă găsească mama.

Mi-e frică, dar mai mare mi-e curajul și motivația de a supraviețui. Tata și mama așa mă vor.

Tovarășul Koba – necunoscutul care nu produce frică

Știai că Stalin avea un ajutor să conducă țara? Nici eu. L-am cunoscut pe Koba, iar el mi-a povestit atât de multe despre conducător. Recunosc că bătrânul nu arată prea bine, dar înghețata de vanilie cu sirop de ciocolată e delicioasă. L-am ascultat cu atenție încă de la prima întâlnire, iar el s-a mirat atunci când i-am zis, foarte sigur pe mine fiind, că nu-l cunosc și nu mi-e frică deloc de el. A râs și mi-a zis că tuturor le e frică de el. Nu și mie. Nu mi-e frică de ceea ce nu cunosc!

Pun foarte multe întrebări, răspunsurile vin cu foarte multe detalii și bătrânul deja mă ”vede” ca fiind cel care-i scrie biografia autorizată. Sunt isteț pentru vârsta mea, o spune chiar el și vreau să fiu om mare – să înțeleg și mai multe lucruri pe care mi le spune prietenul meu.

Ne înțelegem bine, vorbim mult de fiecare dată când ne vedem – mai mult Koba, căci e mai mare, nu? Știe multe despre Revoluția bolșevică, motăneii lui Stalin, Lenin, evrei și deportările din Siberia. Uneori îmi spune și despre femei și cum să le curtez, dar și sex. Sunt prea mic pentru asta, totuși.

Sunt sigur că există zile în care ajutorul de nădejde a lui Stalin uită că sunt cu el. Uită și de faptul că-s copil și-mi dă informații despre executări în masă și moarte prin înfometare a milioane de țărani. Recunoaște în fața mea că a fost și el unul dintre cei care au executat ordine.

Tovarășul Koba – am aflat cine este ?

M-am speriat de el o dată și-am fost sfătuit să plec și să mă reîntorc. Am ascultat-o pe cea care știa soluția, iar în ziua în care l-am revăzut părea că doarme, iar cea care i-a fost mereu aproape nu făcea decât să plângă. Mi-a zis că am fost apreciat de Koba, că se bucura și aștepta întotdeauna să mă vadă alături de el.

Poate că așa este. Știu sigur că pe mine Koba m-a ajutat – nu doar cu bani, nu doar că-mi dădea ceea ce-mi plăcea mai mult și mai mult. Datorită lui știu acum mai multe. Cel mai mare bine pe care mi l-a făcut misteriosul meu prieten este neașteptat.

Chiar și numai pentru ultimul gest pe care Koba l-a făcut pentru un copil total necunoscut, dar care a reușit să-i atragă atenția cumva.

Sensibilă, puternică și extrem de curajoasă – asta e cea mai potrivită descriere pentru această poveste, dar și pentru Leon – copilul care a reușit să învingă orice piedică – vizibilă, palpabilă, mentală și sufletească.

Publisol.ro a pregătit multe surprize literare!

 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: