Clasa zburătoare nu este o carte de citit doar într-o anumită perioadă din an – chiar dacă acțiunea are loc în preajma sărbătorilor de iarnă. Cum nu e o carte exclusiv pentru copii – spun asta în urma trăirilor pe care un adult le-a experimentat citind-o în ultima zi a lui 2023. Cartea ar cam trebui să prezinte interes pentru foarte multe categorii de vârste și domenii de activitate. Copii, adolescenți, tineri, părinți, profesori, psihologi sau chiar bunici. E povestea care te face să visezi  – abia aștepți să crești să ai parte de propriile experiențe sau să-ți amintești de anii de școală – doar rememorezi evenimente, retrăiești emoții și realizezi cât de repede a trecut timpul. Clasa zburătoare spre momente unice și imposibil de uitat.

Erich Kestner a scris poezii, romane și povestiri, dar cărțile pentru copii i-au adus notorietatea. În anul 1960, a primit cea mai importantă dintre distincții a literaturii pentru copii, Premiul Hans Christian Andersen. Clasa zburătoare, scrisă în 1933 și apărută la Editura Arthur, se bucură de trei adaptări cinematografice – cea mai recentă fiind cea din 2003. Tare mult mi-ar fi plăcut să vizionez măcar una dintre ele, dar nu e niciodată prea târziu. Și uite așa, mi-am amintit de Veronica – filmul din 1973 și atât de drag sufletului meu. Nu știu care dintre cele două e mai bună, dar sunt sigură că gândul asemănării celor două nu e deloc întâmplătoare.

Clasa zburătoare – Ce s-ar putea întâmpla înainte de Crăciun

Clasa zburătoare este o poveste ce are drept sursă de inspirație activitatea didactică a autorului  – a fost profesor de limba germană și istorie la o școală din Dresda (Germania). Nu am mai citit nimic scris de Erich Kestner până anul trecut, dar m-a cucerit iremediabil – parcă-i simți dragul de cuvinte, emoția și toată dedicarea pe care a dăruit-o elevilor săi. Fiecare pagină scrisă mi-a amintit de profesorii mei – acei dascăli care-și făceau meseria atât de bine, dar mereu dăruiau nu doar lecțiile din materia pe care o predau, ci și îndrumări bune pentru mai târziu.

Am simțit iubirea față de meserie, de elevii de clasa a IX-a și dorința de a fi dascăli buni, nu severi și riguroși. Ah, cât de mult îmi lipsesc dialogurile cu domniile lor!

În ultimele zile dinaintea vacanței de iarnă, la internatul Kirchberg, fiecare elev al școlii avea propria activitate – unii afară, în curte, alții în camere,  în sala de muzică sau la patinoar, pe terenul de sport.  Cei din clasa a IX-a se adună pentru a repeta piesa de teatru –  în cinci acte,  ”Clasa zburătoare”, scrisă de Johnny Trotz și scenograful Martin Thaler, însoțiți de Mathias Selbmann – cel care voia să devină boxer și mânca întotdeauna ca să devină puternic. Piesa pe care se pregăteau să o pună în scenă era, de fapt, o reprezentare a ceea ce s-ar putea întâmpla cândva – cum ar putea să aibă loc, în viitor lecțiile de la școală.

Când repetițiile erau în plină desfășurare, o veste neașteptată îi face pe toți să părăsească incinta – costumați și fără a avea voie să plece din internat. Situația cere să fie rezolvată urgent, iar o învoire nu se obține atât de ușor – chiar dacă ar fi fost cerut-o, elevii sunt siguri că răspunsul ar fi fost negativ. Ce putea să se întâmple de nici măcar unul dintre elevi nu a mai ținut cont de reguli și de consecințele încălcării lor?  Poți încerca un răspuns, dar te asigur că nu vei reuși să intuiești nimic. Îți spun doar atât: pericol.

Clasa zburătoare – Ce este dincolo de fapte, atitudine și reguli?

Prietenia, nevoia de a acționa, de a îndrepta lucrurile, de a veni în ajutor sau, pur și simplu, de a rezolva totul, fără intervenția profesorilor. Și sigur este și imposibilitatea de a rămâne indiferent. Ce anume e mai important decât regulile și consecințele neascultării? Acțiunea ce spune mai multe decât toate cuvintele care ar putea explica necesitatea elevilor de a fi lăsat să plece din internat, onoarea care îi unește pentru o cauză nobilă și curajul de a-și înfrunta rival. Vor reuși oare să rezolve și să reîntoarcă? Se vor strădui să facă totul cât pot de bine.

Când se întâmplă câte o idioțenie, vinovați nu sunt doar cei care o fac, ci și cei care n-o opresc, a explicat profesorul.

Din Clasa zburătoare, Erich Kastner, pagina 108.

Greșeala și vinovăția aparțin întotdeauna tuturor celor implicați în situația destul de dificilă. Au loc acțiuni de înfruntare a rivalilor și de salvare a nevinovatului, Totul e bine când se termină cu bine, dar oare sunt pregătiți să accepte  – cu aceeași onoare și curaj, sancțiunile pe care le vor primi? Pentru că sigur vor exista.

Dincolo de reguli pândește oare frica? Da! Doar că frica nu e mai puternică decât curajul și prietenia. Dincolo de reguli mai stă înțelepciunea, îndreptarea care nu se face doar prin pedeapsă, ci prin comunicare – care va duce la apropierea de elevi, căpătarea încrederii lor în dascăli și căpătarea încrederii în sine – ce se înrădăcinează fix în astfel de momente.

Clasa zburătoare – Crede întotdeauna în magie!

Clasa zburătoare este o carte magică, mișcătoare și dulce amăruie

De pe coperta IV a cărții Clasa zburătoare, Erich Kastner

și nici nu vreau să contest asta vreo secundă. E cartea care mi-a reamintit că magia – sentimentul acela puternic de speranță, încredere și siguranță, nu dispare odată ce luminițele nu mai strălucesc în bradul împodobit, zăpada începe să se topească, orașul nu mai este plin de becuri multicolore, colindele nu mai răsună.

Mi-a reamintit de acel sentiment înălțător că totul, oricând este magic – dacă știm să vedem frumusețea și binele din orice situație, bucuria oricât de mică ar fi. Viața nu e plină de o magie temporară. Nu apare doar din când în când, ca apoi să dispară. Știi de ce? Pentru că magia aceasta, mai întâi se simte, abia apoi se vede în realitate.

Magia se ivește de nicăieri, poate chiar atunci când amarul și durerea se simt cel mai puternic – și nimic nu pare că le va face vreodată să dispară. Când doare cel mai tare, crede că binele se ascunde pe undeva. Și-n povestea elevilor e plin de magie, de momente în care nu există niciun dubiu că va fi și  bine. E adevărat și că, uneori, magia are nevoie de puțin ajutor din partea noastră, a tuturor oamenilor.

Clasa zburătoare – numără bucuriile, niciodată tristețile!

Johnny își pierde tatăl biologic în ziua în care acesta îl trimite la bunicii lui, neștiind ce urma să se întâmple la destinație. Dacă știa, crezi că își schimba decizia? Oricum, la doar patru ani, micuțul ajunge într-un loc nou, fără cineva cunoscut care să-i fie aproape. Crezi sau nu, dar viața copilului s-a schimbat complet – a fost adoptat de altă familie și crescut cu mult mai multă dragoste ca niciodată. Magia există și nu a avut nevoie de nimic altceva în afară de iubire pentru semeni.

Prietenia regăsirea și reîntâlnirea dintre Nefumătorul și dirigintele Johann Bokh a fost tot o magie. Una care a fost posibilă doar cu puțin ajutor din partea unor elevi plini de viață și cu suflet bun. Da, magia există și mereu ne cere să acționăm ca să se poată manifesta în viața celor dragi.

Martin Thaler a primit o veste tristă. Are nevoie de puțină magie pentru ca dorința lui – de a ajunge acasă în vacanța de Crăciun, alături de părinții lui. Cum oare se vor întâmpla toate? Magia are nevoie de Justus – cel drept –  ca să aducă mare bucurie întregii familii Thaler, nu doar una, ci mai multe. Magia nu dispare niciodată – dacă nu vrei asta și crezi cu tărie că nu pleacă vreodată undeva departe. Și tu ai parte de magie în viața ta. Sigur, sigur, foarte sigur!

Uli a simțit magia pe propria piele: a înfruntat pericolul doar ca să arate că poate și el să-i impresioneze pe cei din jurul lui. A meritat? Vei afla tu răspunsul acesta, dar e tare bine că s-a terminat totul cu bine. Sau aproape bine.

Clasa zburătoare e o bucurie de carte. E povestea care umple sufletul cu magie – ce se revarsă întotdeauna peste tot – oricând, oricum, în viața oricum, de fiecare dată, fără să obosească sau să ceară obligatoriu răsplată. Doar crede în ea și răsplătește-o, dacă asta îți aduce bucurie!