Ecoul iubirii, Eliana Popa – Recenzie

Ecoul iubirii se aude întotdeauna mult mai repede între sufletele care au menirea de a se întâlni – în viitorul apropiat sau într-o realitate îndepărtată. Nu se recunoaște din prima, se asemuiește cu o iluzie și o dorință imposibil de împlinit.  Ecoul iubirii înseamnă viață, putere, speranță. Nu e o simplă coincidență, ci o dovadă că nimeni nu s-a născut să fie singur. Un sentiment de încredere pe care-l simți în momente cruciale. În ecoul iubirii vorbește sufletul dispus să te susțină în tot ceea ce decizi, în ceea ce e important pentru propria persoană. Sufletul nu stinge niciodată ecoul iubirii atâta vreme cât tu nu renunți.

Nu mai credem în iubire, nu mai credem în poveștile care surprind. Le numim coincidențe sau clișeice și deloc conforme cu realitatea. Nu mai oferim credit nimănui, nici măcar propriilor sentimente și dorințe ce ne pârjolesc sufletul.

Sunt Ioana. O fată ca oricare alta. Sau poate una atipică, căci nici măcar eu nu mai cred că viața mea banală – ce curge după un tipar care oferă siguranță, se mai poate schimba, într-o bună zi. Sunt Ioana și nimic nu mă deosebește de tine cea care mi-ai citit povestea. Nu e treaba mea să te conving că se întâmplă miracole, că iubirea le rabdă și le poate pe toate. Nu trebuie să mă placi, să mă crezi sau să mă invidiezi pentru norocul avut, căci am trecut prin mult prea multe – și înainte de Alex. Și după aceea. Îmi știi povestea, dar crezi că e suficient?

Din povestea mea poți învăța multe. Ar fi ok să crezi că și tu meriți iubirea și fericirea la care ai tot visat. Nu uita că totul e posibil. Nu-i rămâne decât să fii tu, căci nu toți vor o prințesă. Tu oricum ești una, chiar dacă deghizată.

Ecoul iubirii – Greu de crezut

Știu că e greu de crezut că o fată ca mine îl poate întâlni pe Alex. E și mai greu de crezut că fata care nu iese în evidență cu absolut nimic – nu are zeci de prieteni, nu e decât genul de fată cuminte și tocilară, poate avea șansa să-l cunoască pe Alex – băiatul frumos și bogat. Dar știi ceva? Nu am cerut eu un asemenea exemplar masculin! Și nu  aveam cum să-l găsesc eu, căci nu l-am căutat nici măcar o clipă. Ceea ce este imposibil de acceptat este modul cum ne-a fost scris să ne întâlnim.

Cum naiba să mai crezi că e mâna destinului ca o mașină să dea peste tine, și, ca un făcut, să vă și îndrăgostiți nebunește. Doamne, până și viața asta a luat-o razna dacă ai crede că poate convinge că e reală treaba asta – un scenariu de film, o poveste cusută cu ață albă, în mod clar, nu poate fi viața Ioanei. Sau începutul unei noi vieți pentru ea.

În ziua în care am aflat adevărul despre cea care mi-a dat viață, m-am simțit a nimănui. Dar o aveam pe ea. Bunica, femeia lângă care mi-a fost viața așa cum ne-a fost scris în stele. Deși nu-mi puteam lua gândul de la el, realitatea m-a lovit din nou. Mi-a zis că e  cazul să mă descurc singură, așa cum pot. Ea a plecat, în timp ce eu am rămas să mă lupt cu toate. Și cu toți cei care cred că, fiind singură pe lume de acum, au dreptul să-mi dicteze viața după bunul lor plac.

Ecoul iubirii – fugi dacă poți!

Voiam să fug! Nu mai aveam pe nimeni. El exista, dar toate păreau a fi împotriva noastră. M-am îndepărtat, dar nu a plecat nicio clipă din inima mea grea și întunecată. Ne despărțeau multe – oameni, secrete și frici.  Mi-a fost frică de rănile pe care iubirea ni le-ar fi putut provoca. Mi-a fost frocă de faptul că el mă va părăsi. Da, m-am îndrăgostit de băiatul de bani gata!

Am fost mereu aceeași. Bogăția mea nu se ascunde în bani. Sunt bogată de când îl iubesc pe el. Alex ar fi fost mult prea mult pentru mine. E greu de crezut că am fi putut rămâne împreună. Am fi fost noi doi împotriva tuturor – în lumea lui plină de pericole rezistă doar cine poate. Cine poate? Doar cei puternici. Nu eu. Aveam să descopăr câtă putere există în mine. Deși habar nu am unde am ținut-o ascunsă până atunci.

Dacă crezi că iubirea dintre noi a fost doar lapte și miere, mai gândește-te. Nu ar fi fost prea ”ca în telenovele totul? Prea ca șa carte – precum în romanele cu povești de iubire dulci ca mierea. Destinul ne-a pregătit de toate: momente intense, dar și situații extrem de dificile. Și zile în care-am simțit gust amar, teamă și sentimentul că nu ne este sortit să fim fericiți!

Și dacă  ar fi fost posibil, aș fi fugit de ceea ce simt, de ceea ce simt și de adevăr. Oricum, mai devreme sau mai târziu, trecutul  umbrele, durerile și iubirea pentru el, mă vor ajunge din urmă. Cu toate aș fi luptat, dar cu iubirea pentru el, mi-a fost imposibil. Cu lipsa lui nu m-aș fi putut obișnui.

Oare nu știi și tu asta? Cu cât încerci să fugi mai departe, cu atât va fi mai greu. Cum aș fi putut trăi în lipsa lui?

Ecoul iubirii – Rai și iad

Ne-a fost facilitată întâlnirea, dar nu ni s-a asigura și drumul neted în această relație. Și nu mi-a zis nimeni că voi fi scutită de suferință și provocări, încercări și judecata celor din jur. Iubirea noastră este precum o poveste, dar niciodată nu am crezut că va continua sau că vom învinge piedicile care apăreau ca ciupercile în relația noastră. Nu, nu a fost ușor, dar am dus fiecare bătălie cu demnitate și doar pentru că am știut ce simțim – eu și el. Nu a fost nimic doar în mintea mea. A fost intens și reciproc. Iar dacă mi-ar fi spus cineva, oricine – chiar și Dumnezeu, că trebuie să mor pentru Alex, aș fi făcut-o! Fără niciun dubiu.

Orice poveste de iubire, cu iubire și despre iubirea reciprocă dintre o ea și un el este frumoasă. Dar și unică, emoționantă. Iubirea nu e doar despre fericire, relația nu e doar despre bine. Încercările o sudează, pe ei doi, îi întărește, și-i unește într-un întreg imposibil de învins.

Am preferat să trăiesc în Rai cu el, iar iadul am refuzat să-l traversez singură. Așa că și prin el am trecut tot împreună. Și Purgatoriul (se găsește mereu între Rai și iad) e mai interesant în doi. Dacă cumva nu i-am zis, o zic acum: viața e mai frumoasă lângă el, indiferent prin ce trecem, pe unde ajungem și peste ce anume va trebui să trecem. Am stabilit împreună că nici munții de greutăți nu-i vom escalada decât ținându-ne de mână. Oricât de greu ar fi.

Eliana Popa lasă Ecoul iubirii să se audă peste tot pământul. De la Bookzone până acolo unde va dori el să răsune. E bine de știut că acest ecou al iubirii lasă urme de încredere, speranță și reușită! Un debut interesant, cu final realist.

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.