Strugurii s-au copt în lipsa ei am citit-o la recomandarea unei persoane tare dragi mie. Și nu regret nicio secundă decizia de a lectura o carte, care, în primă fază, habar nu am avut că există – nici ea, nici autoarea româncă.  Un alt plus pe care nu am cum să nu-l acord este pentru simplitatea și profunzimea scrierii.

Titlul romanului mi-a vorbit, în linii mari, despre subiect și momentul care și-a pus amprenta pe sufletul unui dintre personaje – cel puțin un personaj va avea parte de acel deja-vu care va face ca totul să se schimbe.

Coperta e cea care transmite și ea semnale de alertă în privința conținutului și a gradului emoțional – ce va avea parte de o creștere la cote semnificative, cel puțin la un anumit moment al poveștii. Nu, femeia nu e doar un obiect, nu e doar un corp acoperit de o haină bine croită. Și nu e nici un generator de plăceri pentru bărbații pofticioși de forme apetisante.

Strugurii s-au copt în lipsa ei – amintiri purtate de vântul timpului

Nu știu câți au citit cartea, câți au fost dezamăgiți sau încântați de ea, dar eu sunt nostalgică. Serile de ”La Cais” mi-au amintit de verile în care gașca se aduna și timpul trecea pe nesimțite. Gândul la persoane dragi, la cea mai bună prietenă cu care depănam cele mai savuroase povești. Nopțile cu lună plină, învăluite în secretele noastre. Cum să nu simți gustul dulce al trecutului – când cea mai gravă problemă era că l-ai văzut vorbind cu o altă fată?

Îți dă o stare de bine cartea asta, îți spune o poveste în care te cauți, în care te poți privi ca într-o oglindă a timpului. Îți scoate la lumină dureri pentru a fi vindecate, îți umezește ochii. Te bucură, te întristează, îți vorbește din alte vremuri.

Povestea de dragoste dintre Ada și Karin. E povestea clasică, precum parfumul suav de care nimeni nu se poate lipsi. Cui nu-i place dragostea? Toți avem nevoie de ea. Toți o căutăm, iar unii suntem chiar norocoși. Alții doar o visează fără încetare. Și mai sunt unii care o au, dar o lasă să plece. Și Karin e unul dintre acei bărbați care o va avea pe Ada, apoi o va lăsa să plece. Neștiind că plecarea ei va însemna prăbușirea lui. Are parte de iubire, dar poate din prostie, nebunie sau orgoliu masculin, nu-i oferă Adei locul cuvenit.

Să fie acest bărbat mult prea sigur pe el? Sau poate simțea iubirea Adei pentru el și nu putea concepe că o poate pierde. Ceea ce avem, chiar și iubire din partea cuiva, se poate pierde mult prea ușor.

Strugurii s-au copt în lipsa ei – cât de important e omul de lângă tine?

Realitatea e  praf în ochi dacă o lași să lovească sufletul celui ce te iubește sincer. Karin e sigur pe iubirea Adei, dar toate se zdruncină în el atunci când, iubita lui pleacă. Nu alege să-l părăsească – această alegere a făcut-o singur în momentul în care el a făcut o altă alegere.

Și băieții suferă din dragoste? Cu siguranță! Da! Karin este imaginea tuturor celor care suferă din dragoste, a tuturor celor care plâng după cea pe care o iubesc. E cel prin care am înțeles că nu-s pe cale de dispariție. Cine? Bărbații care vorbesc deschis despre durerea lor. E un fenomen rar poate, dar vreau să cred că nu a dispărut definitiv.

Dacă vrei să vezi un bărbat feroce transformat într-un miel pregătit de tăiere, atunci privește atent un îndrăgostit care a fost părăsit. Atunci cad măști, dispar orgolii și vorbele de duh dispar ca prin farmec. De-ai ști cum caută alinare în orice, dar mai ales în oamenii dispuși să-l asculte.

Și bărbații au nevoie de timp, de lecții, de pauze. De vindecare, de încurajare, de o nouă șansă. Oare Karin o va primi? Bărbații, uneori, se ”coc” în lipsa femeii iubite, dar o fac bine. Tot fără ea redevin ceea ce sunt și refuză să mai poarte armura care nu-i atinge în niciun fel.

Strugurii s-au copt în lipsa ei este povestea care joacă rol de amintire. Evidențiază rolul timpului fix atunci când e durerea mai mare și mai vie în sufletul cu răni deschise.

Pentru mine, această povestea a fost precum o  călătorie în timp. A deschis o ușă spre trecut, spre adolescență și spre poveștile de iubire – apuse, dar care au lăsat semne ce pun și azi piedici prezentului și viitorului meu.

O metaforă a vieții – asta este titlul. O metaforă a timpului și a nevoii umane de a descoperi iubirea, dar și cum oamenii pot aștepta ani la rând ca acest sentiment să le pășească pragul sufletului și să le transforme viața pentru totdeauna. Unii o trăiesc, alții sunt într-o continuă așteptare, din păcate.

Strugurii s-au copt în lipsa ei – prima iubire și ultima?

Este prima iubire și ultima? Karin e de două ori norocos. A plecat în căutarea Adei, a făcut ceea ce, doar cei ce iubesc din tot sufletul, sunt capabili să facă: să accepte că nu vor să se simtă incompleți și fără motive să trăiască în fiecare zi.

E scris în stele ca iubirea adevărată să reziste în fața oricărei piedici. În fața iubirii nu mai porți mască, nu te faci de rușine, nu greșești și nu ești slab, ci doar îndrăgostit și dornic să rămâi mereu așa!

Strugurii s-au copt în lipsa ei nu e de povestit, e de trăit, de savurat. E de evidențiat momente și de trăit emoții de tot felul