Bătălia de la Socola, Cătălin Ioniță – Recenzie

Bătălia de la Socola aduce și ea un strop de umor în literatura română contemporană. Un nou nume, un nou stil și o nouă editură ce pune în valoare creativitatea cu iz românesc – pe care eu o apreciez din ce în ce mai tare. Cătălin Ioniță și Story Craft reușesc să descrețească frunți. Dar nu doar atât.

Bătălia de la Socola poate fi citită de oricine. De la copii, la adolescenți și tineri, până la adulți de toate vârstele. E cartea care va ține în priză pe oricine, va smulge zâmbete și va captiva chiar și pe cei care nu prea obișnuiesc să se bucure de lectură. Mulți dintre cei care vor avea această poveste în brațe, vor uita de timp. Pe scurt, nu prea există motive să nu citești cartea asta. Vei da paginile și nici nu vei ști când ai ajuns la final.

Va râde copilul, adolescentul, adultul. Nu e nimic greșit în asta. Va râde oricine o va întâlni, chiar și pentru două minute, pe bucătăreasa Furchiftele. Nu prea poți să te abții când descoperi dialogul dintre personajele simpatice și ale lor reacții la ceea ce se întâmplă și nu pot controla. Hazlii, spumoși, cu atitudinea unor nevinovați, îți vor spune povestea lor. Și te vor purta în realitatea personală, în luptele care le asigură supraviețuirea și rezistența într-un asemenea loc.

Bătălia de la Socola  – nu e nevoie de prea multe cuvinte

Cartea aceasta te atrage fără probleme. Încă din momentul în care vezi coperta, te va  împinge curiozitatea să citești pe spatele romanului, Ei bine, în această situație fiind, nu faci altceva decât să rămâi cu gândul la ea. O vei dori și o vei citi imediat ce va ajunge la tine. Orice decizie iei, cedează ispitei.

Autor român contemporan, Iași – orașul meu de suflet, descrierea care m-a făcut să zâmbesc și să-mi spun ”Wow”, astea sunt motivele pentru care mi-am dorit să-l citesc pe Cătălin Ioniță. Sunt motive bune sau copilărești? Se prea poate să fie, dar pentru mine a fost suficient.

Bătălia de la Socola – mult haz fără necaz?

Da, am râs cu poftă și am un râs foarte colorat și sănătos. M-am amuzat teribil și mi-a plăcut încă de când am deschis cartea, căci startul se dă la Socola, chiar în timpul vizitei doamnei Vifor de la Minister, în ziua în care pacienții participau la finala campionatului de șah. – o finală cu totul și cu totul specială.

Nu merg nicăieri. Nu mi-ai dat fân. Ți-am zis că nu pot merge dacă nu mănânc. Sunt un cal de rasă, nu orice gloabă.

Deși doctorul Medințu încearcă să dreagă cum poate mai bine busuiocul, concluzia e una singură: simpaticii nebuni nu pot fi controlați, iar ceea ce vede și aude doamna Vifor, nu poate duce decât la o decizie finală. Pe internați nu-i deranjează vizita neașteptată, însă, pe angajați îi cam pune pe jar. Încep necazurile să-și arate colții, dar oare cine va avea de suferit cel mai mult?

Stați liniștită, doamnă. E spitalul de nebuni. Aici nimic nu e ceea ce pare!

Bătălia de la Socola – comedia care spune adevărul

Dincolo de orice poveste plină de haz, oricât de satiră ar fi Bătălia de la Socola, povestea dintre pagini nu poate fi doar comedie. Nu! Este o oglindire a realității. Sub haz întotdeauna se ascunde durerea, neputința, neregulile, orgoliile, dar și puterea pe care unii o au doar în funcții și relații sus puse.

Câtă glumă există într-o realitate sumbră? Unde încă se poate alege râsul, urletul realității e mut. Undeva în sală, Furchiftele privea campionatul și savura din mâncarea pacienților, partida de șah uman era în plină desfășurare, iar doamna Vifor observa realitatea greu de acceptat pentru autorități, iar Medințu acoperă totul cu aceeași motivație: a locului în care se află. Este suficient acest aspect oare?

Bătălia de la Socola – știi cine ești și unde te afli?

Romanul acesta pornește de la ideea lui Gabi. E una nebunească, dar originală. Crede, simte și știe că el este, de fapt, Ștefan cel Mare. Unii îl susțin, alții îl contestă.  Unii îl ajută, îl urmează și îl respectă, căci doar unul e Ștefan  cel Mare, nu?

Se pregătește intens pentru lupta cu turcii și salvarea Moldovei. Această misiune nu este deloc ușoară, ba dimpotrivă. Apar fel și fel de piedici în calea lui spre îndeplinire. Simte gustul amar al eșecului, dar nu renunță. Nu se lasă, căci turcii sunt aproape, iar el nu se poate lăsa învins fără să lupte. Ce lipsește? Sabia! Doar ea îl mai desparte de planul lui măreț. Crezi că va reuși? Nu-ți spun decât atât: Încercările lui îl duc mereu pe un drum aflat între agonie și extaz.

Nimic din ceea ce se obține ușor nu este de durată, așa că, în timp ce internații din Socola sunt într-o tabără sau alta, directorul are și el planuri mari – nu pentru spital, ci pentru sine. Încă mai crezi că Bătălia de la Socola e doar o satiră, doar o poveste comică, scrisă cu pricepere? Mai gândește-te!

Bătălia de la Socola – vezi dincolo de ceea ce e clar

Dincolo de ficțiune și amuzamentul pe care-l trezește situația prezentată în Bătălia de la Socola, stă un adevăr, o bucată de realitate pe care, mai devreme sau mai târziu, va fi ascunsă sub preș. Nu mai e nicio noutate, realitate din spitalele precum Socola nu mai este de foarte multă vreme nici măcar o știre senzațională.

Dincolo de senzațional, dincolo de realitatea care ni se prezintă uneori prin jurnale televizate și online, rămâne doar ceea ce e în interiorul celor care ajung în aceste locuri. Nu ajunge nimeni în aceste spitale bucuros, de plăcere. Poate că mulți ajung acolo forțați de împrejurări sau poate împotriva voinței lor. Li se administează un tratament care funcționează. Sau poate nu. Fiecare pacient are povestea lui, dar niciunul nu e fericit fiind într-o asemenea situație.

Poate e liniștit. Poate e rupt de realitatea care-l face diferit de alții. Și iată, are nevoie de o alta. Bolnavii din aceste spitale își dau voie să se bucure măcar așa: trăind o nouă realitate, fiind cine vor să fie, având un scop măreț pentru care să-și dorească să meargă mai departe. E nevoie de putere într-un astfel de loc, iar unii o capătă doar așa, fiind cei la care doar au visat. Gabi din povestea lui Cătălin Ioniță a învins indiferent de rezultat. Există o mulțime de Gabi în spitale, dar câți îndrăznesc să fie altfel?

Bolnavii au propriile bătălii cu sens, iar cei care ar trebui să vegheze asupra lor, poartă bătălii iluzorii. Cine câștigă?

Bătălia de la Socola – nimic nu poate fi ascuns la infinit

Povestea aceasta am simțit ca fiind și un semnal de alarmă în privința neregulilor din spitale, dar și o poartă spre un adevăr pe care mulți îl negăm doar pentru că nu am fost în situația asta, doar pentru refuzăm categoric să credem că am putea trăi așa ceva. Și chiar dacă nu am ajunge niciodată în situația bolnavilor internați la Socola, realitatea va bate întotdeauna filmul. Va bate negreșit și cartea. Realitatea există!

Bătălia de la Socola e o bătălie aprigă pentru putere, care să asigure mereu un loc călduț. E chiar și lupta bolnavă a orgoliilor. Ș e luptă neobosită a celor care se cred de neînlocuit. Știi cine ești, știi unde ești, dar niciodată nu știi până când ești cel care spui că ești. De ce? Pentru că nimic nu e veșnic. Și-n momentul în care ești doar pentru tine, dar prea puțin pentru oamenii pe care ai jurat să-i ajuți, nu valorezi prea mult. Atunci ar trebui să te întrebi ”Care e cel mai nebun dintre noi: bolnavii sau cei sănătoși?”

Bătălia de la Socola a apărut la editura StoryCraft.

 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: