Cine nu e gata, Iulia Nani – Recenzie (Bookzone)

Cine nu e gata te surprinde. Iar acest lucru este, cu siguranță, un mare plus pentru acest roman. Dacă e să iei în calcul coperta, Cine nu e gata este un chicklit veritabil. O poveste în care protagonista îți va aduce zâmbetul pe buze de la prima pagină. Alături de pisica ei, totul capătă savoare. E interesant, nu? Și numai bun de citit. Coperta m-a dus în zona mea de confort literar, dar conținutul m-a pus față în față cu un subiect actual, cu o realitate pe care și eu am trăit-o.

Dacă ar fi să încadrez această carte într-o categorie literară, atunci aș spune că este un chicklit motivațional. Este o contradicție frumoasă între ceea ce se vede și ceea ce descoperi între paginile ei. E o surpriză plăcută și-o nevoie interioară personală de a acorda în continuare atenție condeiului mânuit cu pricepere de către Iulia Nani. Nu știu dacă mai există o carte despre care s-ar putea spune la fel, știu doar că eu nu am mai citit o astfel de carte până în acest moment. Iată un alt plus.

Stilul Nani e foarte foarte interesant, educativ și curajos.

Chiar e nevoie de tone de curaj pentru a pune într-o poveste tot adevărul despre anumite credințe adoptate de oameni în viața de zi cu zi. Nu e un roman voluminos, dar are mesaj puternic.

Esențele tari se țin în sticluțe mici, nu? Este despre oameni, împlinire în carieră, emoții, atitudine și rezultate. Șocuri puternice și decizii radicale.

Cine nu e gata –  mai mult decât crezi

Cine nu e gata e mai mult decât povestea Victoriei. Mai mult decât viața ei profesională – cu plusurile și minusurile pe care le are, mai mult decât despre deciziile care ajung să-i schimbe viața și o forțează să se adapteze la nou – la emoții și la efectul generat de propriile acțiuni. E povestea ei despre teamă și curaj, capcane și libertate, singurătate și regăsirea echilibrului în toate. Și pentru că veni vorba: tu, fie te vei regăsi cumva în povestea ei, fie nu vei rezona absolut deloc cu femeia cu nume de învingătoare.

Personal, am apreciat-o pe Victoria. Pentru curajul de a pleca dintr-un mediu care îi oferea o anumită siguranță, dar care, după ani, nu o mai favoriza și ajuta în niciun fel. Dar și pentru faptul că a ieșit din zona de confort atunci când știa deja ce va face imediat după ce își va da demisia. De obicei, decizia asta e radicală, luată exact atunci când nu se poate altfel, abia apoi adresându-ne întrebarea ”Ce urmează de acum? Ce fac acum? Încotro mă îndrept”. Victoria a știu prea bine ce urmează, iar jobul din cadrul Departamentului de Resurse Umane a ajutat-o enorm în continuare.

Ce cred că a mai făcut bine Victoria? Și-a recăpătat puterea asupra vieții, a timpului ei. Nu mai depindea de un program dictat de altcineva, ceilalți depindeau de timpul ei. Suna mult prea bine asta pentru Victoria. Îi dădea încredere și siguranță că nu avea cum să eșueze.

Cine nu e gata – Totul are o limită!

Și de aici a început nebunia. Atât pentru Victoria, cât și pentru mine, ca cititor. De aici, eu și protagonista am pierdut legătura. Din acest punct al poveștii ei, eu m-am văzut pe mine în anumite momente ale vieții mele. Cine nu e gata mi-a devenit oglinda care-mi vorbea despre faptele, consecințele, reacțiile și toate emoțiile mele. Am stat prea mult în locul în care nu mai aveam ce căuta, am mai dat mult decât mi s-a cerut, am făcut și treaba altora. Și prea târziu am înțeles că nu eram de neînlocuit, că fac prea mult pentru alții, iar pentru mine prea puțin. Sau că nu mai am timp pentru mine.

La un moment dat Victoria, parcă din dorința de a transmite că totul e sub control, că se descurcă singură – chiar și fără soțul Andrei, repetă anumite tipare cu oamenii care-și programează ședințe de consiliere în carieră. Toți acești clienți erau blocați în bula numită frica de a face un pas în afara zonei lor de confort profesional. Iar Victoria era acolo pentru a face ca totul să se schimbe pentru fiecare. Dar de ce nu s-ar fi schimbat ceva și pentru ea – career coach de succes?

Victoria a rămas în bula ei, unde îi era bine. Oare așa să fie? Eu cred se mințea singură. De teamă să nu piardă controlul, pentru că avea nevoie de validarea lucrului bine făcut – obținerea de rezultate, indiferent care era calea pe care le obținea.

Cine nu e gata – Cine ești și care este rolul tău?

Uităm de foarte multe ori cine suntem și până unde trebuie să se ”întindă” rolul nostru atunci când ne raportăm la cei din jur. În orice ai face, e nevoie să-ți amintești cine ești și care este menirea ta în meseria pe care ai ales-o. Victoria avea rezultate, dar și un mod total neașteptat de a le obține. Pe lângă neașteptat și ”unic”, aș îndrăzni să spun că e neortodox și lipsit de profesionalism.

Din dorința de a se convinge că e bună în ceea ce face, a uitat că avea obligația de a ajuta, de a găsi soluții personalizate și pliate pe nevoia și felul de a fi a fiecărui client. Dar meseria ei nu o obliga să forțeze clientul – sub diverse forme. Liberul arbitru îl are fiecare și nu putea ea decide în numele tuturor. Ea a demisionat pentru a avea libertate. Și exact asta nu a oferit clienților săi. A preluat din comportamentul nociv al foștilor ei colegi.

S-a bucurat de rezultatele obținute, de recunoștința celor cu care a lucrat. A trecut prea ușor peste etichete și amenințări. Era mult prea sigură pe stilul ei de lucru și nu și-a imaginat că unii clienți vor avea mai mult curaj decât a avut ea. Nu s-a gândit vreodată să facă doi pași în spate înainte de a merge mai departe. Nu ar fi putut accepta că succesul nu-i va fi mereu garantat – oricât de altfel voia ea să fie. Succesul este înșelător, dar și periculos!

Fiecare acțiune este eșec. Sau poate doar un nou început

Până să înțeleagă Victoria că greșește și că consecințele o vor afecta numai și numai pe ea, l-a pierdut pe Andrei. Și nu doar pe el. Eu am înțeles că voia arate că poate și că știe ce face, dar așa cum ea alege să-și surprindă clienții, ea are o surpriză totală din partea vieții. Și de data aceasta nu mai este avantajată – cea care are ași în mânecă. Deși e omul soluțiilor nu are una pentru a putea salva măcar ce încă mai avea o șansă.

Când vede că nu mai are scăpare și că a căzut din lac în puț, Victoria face ceea ce știe mult prea bine: reacționează din impuls și ia decizia care-i schimbă iar direcția prin viață. Face această alegere, deși putea foarte bine să schimbe doar metoda de coaching.

Cine nu e gata îl iau cu lopata. Nu așa era la ”Ascunsa” – jocul copilăriei? Fix așa a pățit Victoria. Și prin asta am trecut și noi, muritorii de rând, cel puțin o dată în această viață. Cine nu e gata va fi mereu prins pe picior greșit și va da vina pe  viață – care doar te îndreaptă și să te repune pe drumul tău. Cărticica asta pare inofensivă, dar îți spune adevărul fără menajamente, fără să te pregătească dinainte.

Cine nu e gata să accepte că greșește va fi nevoit să-și privească în ochi trecutul ca să-și poată continua călătoria în prezent. Bookzone și Iulia Nani dă omului lecția de care chiar are nevoie!

 

Author

laura.apetroaie@gmail.com

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: